Pr. Vasile Beni: Femeia creștină - resursă permanentă de iubire, înţelegere şi iertare

Dragii noștri credincioși! Hristos a Înviat!

         Duminica a III-a după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe, a celor care au avut o dragoste fără întrerupere  faţă de Domnul Hristos.

        Atitudinea femeilor mironosiţe ne învaţă că omul care iubeşte cu adevărat nu îl părăseşte niciodată pe cel drag în clipele de durere, de încercare şi singurătate.

        Întreaga lor atitudine este un indiciu al dragostei extraordinare pe care o aveau faţă de Hristos. Un om care iubeşte rămâne consecvent în starea sufletului său, în atitudinea şi în modul său de a simţi şi de a gândi faţă de persoana iubită. Un om care are dragoste nu se schimbă în funcţie de conjuncturile în care poate fi aruncat cel pe care îl îndrăgeşte.

     Comportamentul femeilor mironosiţe este asemenea mamei care este:   dragoste, înţelegere și iertare.

Şi ele sunt supuse slăbiciunilor şi nedesăvârşirilor umane, însă întotdeauna, în sufletul femeilor creştine se găseşte o resursă de dragoste şi de foarte multă înţelegere. Aceasta este constituţia ei. Acesta este darul pe care Dumnezeu l-a aşezat în fiecare femeie.

       Fiecare dintre noi datorăm credinţa pe care o trăim unei femei: mama, bunica sau oricine din familie. Ele sunt cele care Îl au pe Domnul în inima lor şi ni-L împărtăşesc şi nouă. Noi plecăm în lume cu Dumnezeu, pe Care L-am primit în dragostea din inima mamelor noastre, a bunicilor sau a celor care ne-au învăţat să fim oameni credincioşi.

     Însă din păcate, nu reuşim să avem această dragoste consecventă. Când un om trece printr-o încercare sau devine o persoană ingrată pentru toată lumea, puţini mai sunt cei care rămân aproape de  acea persoană. Iar acea persoană îşi dă seama că adevăraţii prieteni sunt cei care au rămas aproape chiar şi când el nu mai este pe placul societăţii.

       Femeile mironosiţe s-au comportat în felul acesta. Nu L-au părăsit pe Domnul Hristos când El a fost răstignit, când a fost tratat cu dispreţ de către toţi contemporanii Săi. Au avut curajul să se ducă, dis-de-dimineaţă, la mormânt, chiar dacă nu mai era atât de vie în inima lor făgăduinţa că Hristos va învia, că va birui moartea, întunericul, urâtul şi ura lumii prin dragostea Învierii Sale.

      2. Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că dragostea unui om trece dincolo de graniţele morţii. Mitropolitul povesteşte că pe vremea când era la Mănăstirea Văratec, se afla acolo un duhovnic foarte cunoscut şi foarte apreciat de maicile din mănăstire. Acesta a plecat la viața cea veșnică. În preajma Crăciunului, Mitropolitul Bartolomeu aude nişte cântări în cimitirul mănăstirii. Erau vocile maicilor strânse în jurul mormântului duhovnicului pe care l-au iubit atât de mult. Îl colindau.

      Mitropolitul Bartolomeu exclamă: «binecuvântat să fie sufletul care poartă minunea lacrimii şi o transformă în lumină». Fiecare dintre femeile creştine poartă această minune a lacrimii şi o transformă întotdeauna în lumină.

      În gândirea creştină, femeia se bucură de o cinste extraordinară.

     Femeia este pe picior de egalitate cu Biserica. Modelul oricărei femei este Maica Domnului. Noi aşa vedem femeia creştină, prin ochii Maicii Domnului! Femeile mironosiţe aud, primele cuvântul lui Hristos: „Bucuraţi-vă!” Ele au avut privilegiul de a primi primele vestea Învierii. Aceasta este dovada că Hristos are o gândire aşa frumoasă despre femeia creştină.

    Să luăm aminte la exemplul  acestor femei care ne ajută să înţelegem că dragostea autentică este consecventă. Ea este întotdeauna aproape mai ales de cel în durere, suferinţă sau singurătate.

          În încheiere aș vrea să mă opresc la versurile care ne descriu pe cele care sunt Purtătoarele luminii - de Traian Dorz -

Purtătoarele Luminii sfinte şi curate,
răbdătoarele poverii pentru toţi purtate,
rare suflete de jertfă şi de rugăciune,
— cât vă datorăm noi vouă, cine poate spune?

Inimi mari, senine gânduri, minţi pătrunzătoare,
luminos v-a fost într-una Adevărul Soare
scut şi-ncurajare sfântă frunţii-nsângerate
— câte-ascunse binefaceri vouă-s datorate!

Mame şi surori de lacrimi şi de priveghere
păstrătoarele comorii Tainei în tăcere,
ochi în care totdeauna bunătatea-i nouă,
— câtă roadă-şi datorează sfânta muncă, vouă!

 Purtătoarele comorii sfinte şi curate,
mame şi surori şi fiice binecuvântate,
Domnul ne va da-mpreună slava totdeauna
— ce-ar fi fără voi răsplata, Raiul şi cununa!

Amin!

Hristos a Înviat!

Pr. Vasile Beni