Pr. Alin Ciprian Cîndea: Fidelitatea și iubirea, cheia credibilității în evanghelizare

Femeile mironosițe au un loc semnificativ în tradiția creștină, fiind un model emblematic de devotament și iubire față de Cristos, începând de la momentul crucificării și până la Înviere. Fidelitatea și dragostea lor au inspirat credincioșii de-a lungul secolelor.

Atunci când ucenicii l-au abandonat unul după altul pe Isus, ele l-au urmat; au fost prezente la locul crucificării, rămânând alături de Isus în momentele sale de agonie „Și erau acolo multe femei, privind de departe, care îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-i” (Matei 27, 55). Sfântul Ioan Gură de Aur remarca devotamentul lor, spunând: „În timp ce ucenicii au fugit, aceste femei stăteau lângă cruce, arătându-se astfel mai curajoase decât cei mai bravi bărbați” 

După ce au asistat la punerea în mormânt, femeile mironosițe s-au întors la locul în care a fost pus Isus în dimineața primei zile a săptămânii, aducând miresme pentru a-i unge trupul: „Și, foarte de dimineață, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt când răsărea soarele” (Marcu 16:2). Ele au fost primele care au descoperit mormântul gol și au primit vestea învierii de la îngeri. Sfântul Grigorie Dialogul subliniază această onoare unică: „Acelora cărora li s-a dat vestea Învierii pentru prima dată au fost femeile, pentru că, așa cum prin femeie a venit păcatul în lume, tot așa prin femeie a venit și vestea Învierii”.

Alegerea divină ca femeile să fie primele martore ale Învierii nu este doar un detaliu, ci este o alegere semnificativă a Domnului. Vrea să ne arate că El nu se supune convențiilor sociale, ci ne cheamă pe toți cei care-l iubim, indiferent de statut, să fim martori ai adevărului Său. Sfântul Ambrozie de Milano scrie: „Femeile mironosițe au devenit apostoli pentru apostoli, fiind trimise să aducă vestea bună a Învierii celor care urmau să o răspândească în toată lumea”.

Într-o perioadă în care mărturia femeilor era adesea ignorată, animate de dragoste au demonstrat o loialitate și o determinare remarcabile. Sfântul Ioan Damaschin subliniază acest aspect: „Femeile, prin curajul lor, au depășit frica care îi cuprinsese pe apostoli, arătând astfel că dragostea și credința sunt mai puternice decât moartea”.

Iubirea este și astăzi o componentă fundamentală a propovăduirii Evangheliei și a mărturisirii creștine. Fiecare cuvânt, fiecare acțiune sau atitudine trebuie să fie impregnată de iubirea lui Cristos, pentru a aduce o transformare reală în inimile și viețile celorlalți. Anunțând Evanghelia în acest mod, nu numai că vom fi mai credibili și mai convingători, ci ”fideli adevărului în iubire, vom crește în toate pentru Cristos, care este capul” (Efeseni 4,15) și îi vom ajuta pe cei care nu cred sau sunt scandalizați să guste din dragostea Dumnezeului celui viu.