Pr. Vasile Beni: Femeile mironosițe rămân un exemplu de răbdare, smerenie, devotament și dragoste

Pe vremea când Winston Churchill era prim-ministru al Marii Britanii, căsnicia sa era privită ca fiind cel mai bun exemplu de loialitate și dragoste. Într-o zi, un ziarist l-a întrebat pe premierul englez: „Dacă v-ați putea trăi viața încă o dată, ce ați vrea să faceți?” Cu o sclipire în privire, Churchill a răspuns: „Aș dori să fiu încă o dată soțul doamnei Churchill”.

Dragii noștri credincioși: Hristos a Înviat !

În Duminica a treia după Sfintele Paşti, numită şi Duminica Mironosiţelor,  Biserica le cinstește pe femeile mironosițe, iar făcând legătura cu ele și pe toate acele femei iubitoare  de Hristos: mame și soţii, fiice și surori, care de-a lungul veacurilor au avut o importanță deosebită în propăvăduirea adevărului credinței în familie, în societate şi în Biserică. Femeile mironosițe nu au rămas doar în sinaxarele noastre. Exemplul lor a fost urmat de multe alte adevărate mărturisitoare ale lui Hristos, care secole la rând I-au oferit cu iubire mirul faptelor bune, mirul credinţei sincere, mirul evlaviei și fricii de Dumnezeu, mirul dăruirii și jertfirii de sine. Câte mame nu şi-au jertfit propria viaţă dând naştere pruncilor,  câte femei nu şi-au jertfit viaţa apărând credința în închisori, deportări, rămânând credincioase Mântuitorului, chiar și cu prețul propriei vieți?

    Cine este femeia creştină.  În primul rând, considerăm că femeia creștină este femeia cu frică de Dumnezeu și cea care iubește necondiționat Biserica lui Hristos. Este femeia care calcă adeseori pragul bisericilor și mănăstirilor ortodoxe din proprie voință, nu pentru a socializa, ci pentru a avea o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu și sfinții Lui, pentru a avea mai mult ajutor în viața ei și a familiei sale. Femeia creștină este o mamă desăvârșită. Este femeia care cunoaște bine ce presupune și ce înseamnă căsătoria și familia creștină. Este femeia care manifestă un devotament profund față de soțul și familia ei și care își cunoaște îndatoririle și menirea ei din societate: de mamă, prietenă, iubită și soție.

În una din predicile sale Pr. Ilie Cleopa ne spune: ,,Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate’’.

Femeile mironosiţe reprezintă pentru noi întruchiparea sufletului omului,  care de multe ori slăbit de păcat, caută cu bună credinţă să revină la împlinirea legii strămoşești a lui Dumnezeu. Cunoaștem că viața unora dintre ele până la întâlnirea Mântuitorului, a avut nu puține alunecări și căderi. Dar dragostea față de Hristos, acea râvnă sfântă, evlavie, bunătate a inimii și marea bărbăţie a sufletelor lor le-au făcut să-și urmeze Învățătorul pe drumul Golgotei, să fie martore la Patimile Mântuitorului cu inimile pline de iubire şi durere pentru suferinţele Sale. Orice furtună a vieții poate fi biruită de dragoste, rugăciune și credință. E timpul să ne analizăm și propriul suflet pentru a ne găsi puterile ascunse și necunoscute pentru a nu permite celor din jur să ne înghețe inimile. Aceasta este ceea ce învățăm și la ce ne îndeamnă femeile mironosițe, deoarece au fost și rămân un exemplu de răbdare, smerenie, devotament și dragoste.

Mitropolitul Bartolomeu Anania spunea că dragostea unui om trece dincolo de graniţele morţii. Mitropolitul povesteşte că pe vremea când era la Mănăstirea Văratec, se afla acolo un duhovnic foarte cunoscut şi foarte apreciat de maicile din mănăstire. Acesta a plecat la viața cea veșnică. În preajma Crăciunului, Mitropolitul Bartolomeu aude nişte cântări în cimitirul mănăstirii. Erau vocile maicilor strânse în jurul mormântului duhovnicului pe care l-au iubit atât de mult. Îl colindau. Mitropolitul Bartolomeu exclamă: «binecuvântat să fie sufletul care poartă minunea lacrimii şi o transformă în lumină». Fiecare dintre femeile creştine poartă această minune a lacrimii şi o transformă întotdeauna în lumină.

Pr Vasile Beni