Pr. Vasile Beni: Încredințați viitorul Providenței divine!

”Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată, nicio frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ. Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui. Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă”(Arhiepiscopul Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viaţă morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 39).

                                      Dragii noștri credincioși!

           După învăţătura Bisericii, Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi ci şi purtătorul de grijă. Aşa cum noi purtăm de grijă copiilor noştri sau celor dragi, sau lucrurilor pe care le avem, tot aşa ne poartă de grijă bunul Dumnezeu.  

        Dumnezeu poartă de grijă şi omului care este păcătos, pe care îl caută, dar şi celui care şi-a pierdut credinţa mergând în întâmpinarea Lui. Pe drumul Damascului îl caută pe Saul, mai târziu apostolul Pavel, iar la Marea Galileii pe Petru, căruia îi întinde mâna, zicându-i: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Mt. 14, 31   
         În calitate de creştini călători prin această lume, fiecare visăm să avem parte de sănătate, cinste, respect, bogăţie, de o viaţă pe care să o trăim în fericire. Dar, cu toate acestea, fiecare avem parte de grijile acestei vieţi, fiecare ducem povara grijilor şi a zilei de mâine: grija serviciului, a sănătăţii, a creşterii copiilor, a facturilor, a celor trebuincioase unui trai decent.

              Fiecare dintre noi ne îngrijorăm, nu putem să stăm indiferenţi. Sfânta Scriptură ne îndeamnă să facem o ierarhizare sau o prioritate a acestor valori și anume să-L căutăm pe Dumnezeu şi dreptatea Lui…     Pentru că:
„De n-ar zidi Domnul casa,
În zadar s-ar osteni cei ce-o zidesc;
De n-ar păzi Domnul cetate,
În zadar ar priveghea ce-i ce o păzesc”. (Psalm 126, 1)

       În stresul alergăturii cotidiene, în vederea câştigării celor absolut necesare vieţii, suntem atenţionaţi de Hristos să nu pierdem din vedere că Cineva veghează totuşi deasupra noastră. Suntem, aşadar, anunţaţi că Dumnezeu poartă încă grijă de noi toţi, în toate împrejurările vieţii, de la naştere şi până la moarte, şi ni se cere să avem credinţă că tot ce ni se întâmplă în viaţă, bun sau mai puţin bun, nu este cu totul întâmplător.

Dacă suntem atenţi la cursul vieţii noastre, fiecare, de la leagăn până la moarte, suntem nişte căutători: caută pruncul să afle sânul mamei ca să se hrănească; caută copilaşul care merge la şcoală să asimileze învăţătura transmisă de dascăl; caută omul bolnav să respecte sfatul medicului ca să se facă sănătos; caută tânărul să-şi facă un rost în viaţă; caută părinţii să le ofere copiilor cele de trebuinţă; caută oamenii în vârstă să fie înţelepţi, potrivit vârstei lor şi să se întâlnească cu Dumnezeu pentru zilele sau anii pe care-i mai au de trăit.

            Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33).

         Cum putem să căutăm împărăţia lui Dumnezeu în fiecare zi ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Când ne trezim să ne uităm la cer, acolo unde Dumnezeu îşi are tronul şi ne poartă de grijă, apoi să privim spre pământ, unde vom ajunge când Dumnezeu va vrea, iar apoi să privim împrejurul nostru şi să privim pe cei care sunt bolnavi, în suferinţă, să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, să-i mulţumim şi să-i cerem ajutor”.

         De aceea  înţeleptul Solomon,  ne dă sfatul să avem o viaţă cumpătată şi i se adresează lui Dumnezeu zicând: „sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă ca nu cumva, săturându-mă, să mă leapăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu” (Proverbe 30, 8-9).

O furtună grozavă bântuia într-o zi apele Atlanticului. Un vapor era purtat ca o coajă de nucă pe valurile înspumate. Călătorii erau în panică, înspăimântați de moarte. Numai un copil continua să fie vesel între toți, și liniștit. Când furtuna se potolește, oamenii își vin în fire. Curioși îl întreabă pe copil cum de nu s-a temut pe timpul furtunei? ”De ce să mă tem, răspunse copilul, pentru că tatăl meu este la cârma vaporului”.

Pe marea acestei vieți, adesea foarte învolburată, de grele încercări, doar atunci nu vom pieri, când vom ști că la cârma corabiei vieții noastre este Tatăl, din ceruri!

Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile!

Pr. Vasile Beni