Pr. Vasile Beni: Mama şi tata te ceartă şi te sărută în acelaşi timp

  Dacă ai darul şi-ţi trăieşte mama

         S-o preţuieşti şi vei fi fericit

        Dacă-ţi trăiesc chiar amândoi părinţii

      Tu ai cui să spui atunci când eşti mâhnit

             Textul evangheliei la duminica a 12-a după Rusalii: ,,În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârşit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. ( Matei 19, 16-26 )

Dragii noştri credincioşi!

            Unul dintre cele mai importante evenimente ale Vechiului Testament a fost acela când Dumnezeu i-a dat lui Moise cele zece porunci. Dacă în primele patru suntem învăţaţi despre felul cum trebuie să ne comportăm faţă de bunul Dumnezeu, în următoarele șase ni se arată despre raportul sau relația pe care trebuie s –o avem față de aproapele.

          Cine ne sunt părinţii pentru fiecare dintre noi. Între miliardele de oameni care trăiesc în această lume, există doi oameni din a căror carne și suflet ne desprindem și noi.

      Două cuvinte ne sunt dragi și pe care în orice limbă le-am auzi și le-am rosti și acestea sunt mama și tata. Aceste cuvinte le găsim pe buzele tuturor, de la pruncii în al căror gângurit mama și tata sunt primele închegări de silabe, până la cei vârstnici dintre noi.

          Mama și tata sunt cuvinte de circulație universală pentru că ele sunt înțelese fără tălmaci pentru că au același bogat conținut de dragoste fierbinte, de bunătate, dăruire și jertfelnicie.

           Părinţii sunt cei care ne nasc din punct de vedere trupesc dar și sufletesc. Nici o limbă omenească nu poate să spună despre jertfele pe care le fac părintii pentru copii lor, așa cum Ana Blandiana zice:,,Părinţii fac totul oricând pentru noi/Ne nasc ne cresc mai mari decât ei /Rămân apoi cu discreție în urmă/Şi nu ne deranjează de obicei”.

          Părinţii sunt dragoste, pentru că din potirul inimi lor revarsă dragoste tuturor celor din casă; sunt jertfă, pentru că pe altarul familiei se jertfesc de dimineata până seara; sunt grijă, bunătate sau iertare, sau cu poetul putem să zicem :,, Părinţii ne sunt îngeri/ În marea de plângeri /Ne sunt stele in abis / Că viața e umbră si vis”.

     Cea mai mare demnitate de pe lumea aceasta este să fii mamă. Mama e totul, încă de dinainte de a afla că este însărcinată. Apoi, după ce află, se gândește la viitor: la întâlnirea cu minunea din pântece, la prima rochiță și la prima fundiță ori la primul costum cu papion, la  primul zâmbet și la primii pași, chiar și la prima zi de grădiniță. Toate sunt acolo, în mintea și în sufletul ei.

        Mama este mereu lângă noi, e îngerul păzitor al fiecăruia. O găsim în mirosul mâncăruririlor pe care ni  le amintim din copilărie, ea e în toate zâmbetele noastre de zi cu zi.

         Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama este acea fântână care te răcoreşte când îţi este sete, mama e acel vânt care îţi mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îţi este frig, mama e acea sclipire care îţi luminează cele mai întunecate nopţi, mama e îngerul care îţi alungă visele triste, mama e braţul în care îţi găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ. Ea e alături de tine, orice drum ai alege. Mama ceartă şi sărută în acelaşi timp.

      Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu.                                                                           

Cine este tata. Încercând să răspund la această întrebare cred că cel mai potrivit ar fi să ne ducem cu gândul la pilda fiului risipitor în care ni se spune că atunci când fiul pleacă, tatăl îl înţelege, apoi îl aşteaptă, iar când se reîntoarce îl primeşte cu braţele deschise. Ba mai mult tatăl iese înainte în întâmpinarea fiului, brațele i se deschid, ochii i se umplu de lacrimi, inima i se umple de bucurie, iar gura rostește cuvintele iertării și ale mângâierii.

       De ce trebuie să ne cinstim părinţii. Încă de la început trebuie să precizăm că porunca e necondiţionată, ea nu ne spune că trebuie să-i cinstim doar dacă sunt vrednici, un părinte nu trebuie respectat, în primul rând, pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este.

    În mintea multora dintre noi stăruie până la vârste mai înaintate chipul drag al părinților, zbuciumul, alegările, nopțile nedormite,  întotdeauna fiind alături de copii lor. Iar datoria noastră a copiilor este: în primul rând de ai iubi, adică a le dori și  a face tot binele ce ne este cu putintă; a asculta de ei pentru că ne iubesc cu adevărat; a căuta să nu îi supărăm chiar și atunci când nu le urmăm povețele, pentru că ei o fac cu cele mai bune intenții și cu gândul la binele nostru; a-i ajuta la nevoie și în special la bătrânețe; a nu-i batjocori pentru că este păcat strigător la cer; a ne ruga pentru ei, lucru pe care trebuie să-l facem si după ce au plecat din lumea aceasta, dar si îngrijindu-le cu dragoste mormintele. Închei cu versurile frumoasei poezii:

,,Dacă ai darul şi-ţi trăieşte mama

S-o preţuieşti şi vei fi fericit

Dacă-ţi trăiesc chiar amândoi părinţii

Tu ai cui să spui atunci când eşti mâhnit.

Mai poţi să le săruţi aceia-şi mână

Ce îngrijorându-se adesea a obosit

Cu dragoste i-ai dreapta şi-o sărută

Căci pentru tine a îmbătrânit.

Mai poţi să dai şi azi florile iubirii

Părinţilor în casa-n care ai crescut

Nu la mormânt le trebuie trandafirii

Ci în căsuţa în care ai crescut.

Părinţii tăi doresc să-i laşi aproape

De sufletul tău cât încă mai trăiesc

Dar tu nu ştii că în taină ei veghează

Cu Duhul Sfânt la tine se gândesc.

Mai poţi să simţi că încă eşti puternic

Mai poţi umbla prin lume apărat

Dacă părinţii tăi mai sunt în viaţă

Ţi-e sufletul şi duhul mângâiat”. Amin.

Pr. Vasile Beni