Pr. Vasile Beni: Postul implică schimbarea vieţii

Textul Evangheliei la Duminica din lăsatul secului pentru Postul Mare: “Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6,14-21)

 Dragii noştri credincioşi!       

Postul Paştilor este o călătorie duhovnicească a cărei destinaţie este Învierea. De ce să iert? Cum să postesc? Cum să-mi adun comoară în ceruri? - sunt învățăturile care reies din textul Evangheliei duminicii de astăzi. Și, cu  ajutorul Bunului Dumnezeu, fiecare dintre noi, de mâine, vom începe Sfântul și Marele Post al Sfintelor Paști, o perioadă de pregătire pentru cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care este Învierea Domnului. Iar Sfânta Biserică, asemenea unei mame, ne pune mijoacele de pregătire pentru a ne putea bucura de această frumoasă și măreață sărbătoare.

Dacă am fost atenți la textul Evangheliei “Iertarea, Postul și Adunarea de comori în ceruri” ar fi cele trei învățături care se desprind din Evanghelia duminicii la Lăsatul secului pentru Postul sfintelor Paști. Un text al Evangheliei format doar din șapte versete, care face parte din Predica de pe Munte, atunci când Mântuitorul rostește rugăciunea Tatăl Nostru și Cele 9 Fericiri. Să ne oprim, așadar, pe rând, la cele trei învățături.

Ce a spus mitropolitul nostru Bartolomeu despre iertare: “Dragii mei, eu sunt om bătrân şi am experienţă de viaţă foarte bogată. Am mai spus-o o dată,  şi o repet pentru că o predică este ca o lecţie la şcoală sau la universitate, o repeţi toată viaţa, cu nuanţe, cu îmbogăţiri, dar în realitate lecţia este aceeaşi - ca probă că peste ani ni se citesc aceleaşi Evanghelii în aceleaşi duminici. A fost un moment în viaţa mea în care nu puteam să iert pe cineva care îmi făcuse foarte mult rău, mă calomiase, mă vorbise de rău, îmi întinsese nişte curse din care să nu mai ies niciodată, cu viclenie, cu foartă multă viclenie. Şi mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea putere să-l iert, dar nu găseam în mine această putere de a-l ierta în sinea mea, că altfel nu era vorba de răzbunare. Şi i-am spus duhovnicului meu. Şi duhovnicul mi-a spus: “Este foarte simplu ca să scapi, pentru că atunci când nu ierţi pe cineva, povara nu este a lui, ci este a ta, tu o duci în spinare. Omul pe care nu-l ierţi, sau duşmanul pe care nu-l ierţi, este ca o jivină pe care o porţi în spinare şi stă cu ghearele înfipte în grumajii tăi şi îi simţi greutatea şi îi simţi şi ghearele. E simplu. Scutură-te o dată din grumaji şi dă jivina jos şi vei vedea ce uşor şi limpede te simţi”. Şi am făcut aşa. M-am rugat lui Dumnezeu: “Doamne, dă-mi putere să scutur jivina”. Şi m-am scuturat şi-n câteva secunde n-am mai simţit-o. Iar eu am devenit un om liber, un om senin. Pentru că - îmi aduc aminte de vorba duhovnicului: ,,Nu el este cel pedepsit pentru că tu nu-l ierţi, ci tu eşti pedepsit de tine însuţi pentru că porţi această povară” – Iar dacă ne aducem aminte de rugăciunea “Tatăl nostru”- unde cerem “și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm, vom putea ierta mai ușor. E drept că a ierta înseamnă să trecem cu vederea faptele și vorbele celui care ne discreditează, ne compromite sau ne denigrează, dar atunci când iertăm ne asemănăm cu Dumnezeu, care ne iartă. Iar iertarea schimbă relațiile dintre oameni, care devin armonioase. Când iertăm nu beneficiază de roadele ei doar cel iertat ci și sufletul celui care iartă se eliberează de patimă, ură și răzbunare.

Pentru ce postim? Răspunsul ne este dat de un sfânt contemporan, părintele Iustin Popovici († 1979), canonizat în 2010 de Biserica Ortodoxă Sârbă: „Postul slăbeşte legătura omului cu pământul, cu cele pământeşti, şi întăreşte legătura cu cerul şi cu cele cereşti. Postind, omul consacră întreaga sa grijă, întreaga sa atenţie celui ce este nemuritor şi ceresc din el, sufletul. Condus de Duhul Sfânt, el introduce în profunzimile de taină, insondabile, ale sufletului său tot ceea ce este sfânt şi luminos, sfinţind şi luminând persoana sa, de sus. Acesta este motivul pentru care Domnul Hristos, după Botez, a instituit postul ca prim act de eroism duhovnicesc“.

Cât priveşte pe Sfântul Ioan Hrisostom, el aminteşte că Mântuitorul „a postit patruzeci de zile, apoi a început lupta cu diavolul pentru ca să ne înveţe prin exemplul Său că trebuie, asemenea Lui, să ne înarmăm cu postul şi să luăm de acolo puterea necesară pentru a lupta victorios contra demonului“. Citând cuvintele evanghelice „acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post“ (Mt. 17, 21), Sfântul Iustin adaugă că, „pentru acest motiv, postul şi rugăciunea sunt indispensabile mântuirii fiecărui om. În această chestiune, ca în toate cele ce privesc Biserica noastră, Hristos Iisus, Dumnezeu-Omul este singurul şi supremul criteriu. El a postit 40 de zile şi S-a oferit pe Sine ca temei al postului evanghelic, în acelaşi timp dumnezeiesc şi omenesc pentru noi“. Celor care consideră că Postul Mare nu mai este adaptat la epoca noastră, părintele sârb le explică: „Sfinţii Apostoli, purtători de Hristos, au continuat şi instituit prin propriile lor nevoinţe postul Mântuitorului Hristos cu toate caracteristicile lui şi cu rigoarea sa. Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade Ecumenice, îndrumate şi conduse de Duhul Sfânt, au instituit acest post apostolic şi divino-uman, aşa cum spune şi Apostolul: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă“ (Fapte 15, 28).

Postul implică schimbarea vieţii

 Postul nu este doar abstinenţa de la anumite mâncăruri, scopul său este curăţirea sufletului, căreia trebuie să-i slujească el. Iar curăţirea de patimi are un singur ţel, spune părintele Dumitru Stăniloae: „Cunoaşterea curată a lui Dumnezeu, a oamenilor şi a lucrurilor. E nevoie de calm, echilibru şi nepătimire pentru a vedea lucrurile aşa cum sunt ele în complexitatea lor. Înaintez astfel în cunoaşterea temeiurilor tainice ale persoanelor şi lucrurilor. Ascult cu atenţie tot ce spun ceilalţi. Îl cunosc pe Dumnezeu printr-o cunoaştere duhovnicească în care mintea mea, întărită de Duhul Sfânt, e receptivă într-un mod extrem de curat şi sensibilizat“.

Dacă reţinerea de la unele alimente este indispensabilă împlinirii postului, totuşi, acesta nu se reduce doar la ea. Sfântul Ioan Hrisostom explică: „Sunt suficiente postul trupesc şi semnele exterioare ale pocăinţei? Nu. Nu. Trebuie să fie schimbată viaţa. Vreţi o dovadă cu privinţă la aceasta? Ascultaţi ceea ce spune proorocul. După ce vorbeşte despre mânia divină şi postul ninivitenilor, el ne învaţă că Dumnezeu i-a iertat şi ne spune şi motivul. Dumnezeu a văzut faptele lor (Iona 3, 10), zice el. Şi care fapte? Postul lor? Îmbrăcăminte lor cernită? Nimic din toate acestea, pentru că el nici măcar nu le pomeneşte. În schimb, proorocul zice: «Toţi s-au întors din căile lor cele rele. Şi I-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care le făcuse şi nu le-a împlinit». Vedeţi, nu postul i-a smuls din calea pieirii, ci schimbarea vieţii lor a potolit mânia Domnului şi El le-a fost astfel binevoitor. Dacă eu vă spun aceste lucruri, nu o fac ca să dispreţuiţi postul, ci dimpotrivă, ca să-l preţuiţi mai mult. Ceea ce ne face evident postul nu este abstinenţa faţă de hrană, ci fuga faţă de păcat. A nu vedea în post decât o privare de mâncare înseamnă a-i face o mare nedreptate. Dacă voi postiţi, arătaţi-o prin faptele voastre! Care să fie aceste fapte, mă veţi întreba? Dacă veţi vedea un sărac, aveţi milă de el; dacă-l vedeţi pe vrăjmaşul vostru, împăcaţi-vă cu el; dacă prietenul vostru săvârşeşte o faptă demnă de laudă, nu îi purtaţi deloc invidie; dacă ochii voştri văd o femeie frumoasă nu rămâneţi prizonieri acestei privelişti. Nu doar gura noastră trebuie să postească, ci şi ochii noştri, urechile noastre, picioarele, mâinile noastre, tot trupul nostru. Mâinile noastre să postească, adică ele să fie curate de orice furt, de orice folos obţinut necuvenit şi de orice avariţie. Picioarele noastre să postească, adică să se abţină de la alergarea spre spectacole neîngăduite. Ochii noştri să postească, adică să se obişnuiască ca niciodată să nu arunce priviri neruşinoase, ca niciodată să nu fie ţintuiţi în mod curios asupra celor indecente şi periculoase. De asemenea, urechile să postească, iar postul lor constă în a nu asculta bârfe, nici calomnii. «Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel nedrept, ca să fii martor mincinos», spune Scriptura (Ieşire 23, 1). Gura să postească abţinându-se de la orice cuvânt imoral şi nedrept. La ce bun să ne înfrânăm de la carnea păsărilor şi a peştilor, dar noi sfâşiem, dacă noi devorăm pe fraţii noştri?“

Care sunt acele comori pe care noi le putem aduna în ceruri - Știm și vedem că viața fiecăruia dintre noi se desfășoară între leagă-n și mormânt, între naștere și moarte, iar pe parcursul acestei călătorii căutăm să agonisim cele necesare traiului din punct de vedere material. Și punem pe primul plan partea materială. Și putem să spunem că trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă, dormim pe fugă. Ne petrecem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer conditionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.Visăm pe google, râdem pe facebook, ne dăm întâlnire pe mess. Ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim c-am fi fericiţi. Îi sunăm pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantu “N-am timp!”, am atâtea de făcut, pentru că trăim într-o lume a concurenței. Dar toate comorile noastre de pe pământ – a spus Iisus – vor dura doar cât va dura această viaţă. Și atunci ar fi bine să ne gândim la ce am putea face pentru sufletul nostru. Și mă opresc la o întrebare.

3.Care sunt acele comori care ne aduc satisfacţie în veşnicie? Multe și nenumărate și m-aș opri doar la câteva:

Iubirea. Să avem iubire, pentru că: “De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Iertarea - Să iertăm: ,,Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor și Tatăl vostru cel Ceresc vă va ierta greșelile; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. A fi bogat în iertare înseamnă a fi cu adevărat bogat.

Cunoașterea lui Dumnezeu: “Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17,3).

Credința - Fără această credinţă niciun om nu poate fi mântuit. Credinţa este puternică – atât de puternică încât poate ,,muta munţii”; este forţa la care Dumnezeu însuşi răspunde.

A face voia lui Dumnezeu. ,,Oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă

Rugăciunea– privilegiul minunat de a vorbi şi a intra în comuniune cu Dumnezeu la orice oră din zi şi din noapte.

Și pentru că în perioada postului mare se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul haideți să încheiem zicând:

“Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al vorbirii în deşert nu le da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-le mie, slugii Tale!  Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!”

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem un Post Binecuvântat și cu folos !

Pr. Vasile Beni