Pr. Vasile Beni: Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc!

  Textul Evangheliei la Duminica 23-a după Rusalii: ,,În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii. Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine i-a făcut Iisus”(Luca 8,26-39).

                          Dragii noştri credincioşi!

         Finalul textului Evangheliei de la această duminică, a douăzeci și treia după Rusalii, ne îndeamnă să medităm la toate binefacerile pe care Dumnezeu le revarsă asupra fiecăruia dintre noi.

       Și pentru că multe și nenumărate sunt motivele pentru care ar fi bine să-I mulțumim bunului Dumnezeu, mă opresc doar la câteva exemple din Sfânta Scriptură, dar și din viața noastră de zi cu zi, pentru că însuși Mântuitorul zice în Evanghelia de astăzi: „Întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu”.

            1. ,,Până aici ne-a ajutat Dumnezeu”(1 regi 7,12). Este un exemplu din Vechiului Testament, unde ni se spune  despre Samuel, care era un judecător din Israel care, după renumita bătălie de la Mițpa, a făcut un lucru de apreciat sau de toată lauda. Marele conducător și-a adus aminte de toate binefacerile primite de la Dumnezeu făcute față de neamul său: „Cum Dumnezeu l-a scos pe poporul lui Israel din robia egipteană, cum i-a ajutat de au trecut prin Marea Roșie ca pe uscat, cum a fost ajutat să nu moară de foame și sete în pustie, apoi cum a fost ajutat să înfrângă pe toți vrăjmașii săi. Iar la sfârșit, dorind să consfințească peste veacuri amintirea acestor binefaceri a ridicat un pios monument pe frontispiciul căruia scria:,,Până aici ne-a ajutat Dumnezeu”(1 regi 7,12).

         Un alt exemplu este cel în care după ce Domnul L-a eliberat pe popor din robia egipteană i-a dat prin Moise cele zece porunci, iar în porunca a patra îi spune „Să nu uiți pe Domnul care te-a scos din pământul Egiptului (deut.6,17), să nu zici în inima ta, puterile mele și tăria mâinilor mele, mi-au dobândit asemenea avuții, ci adu-ți aminte că Domnul Dumnezeul tău este acela care ți-a dat putere ca să izbândești (deut.8,17-18).
          Sfântul Apostol Pavel, conștient fiind de multele binefaceri pe care Domnul le revarsă asupra noastră, ne îndeamnă: „Dați mulțumire pentru toate că aceasta este voia lui Dumnezeu”(1 Tes.5,18). Lucru pe care și Mântuitorul îl face atunci când zice: „Părinte, mulțumescu-Ți că m-ai ascultat (Ioan 11,41).

       2. Câteva motive pentru care ar trebui să-I mulțumim bunului Dumnezeu în fiecare zi. Cred că multe și nenumărate sunt motivele sau argumentele pentru care suntem datori să-I mulțumim lui Dumnezeu. Mă opresc doar la câteva dintre ele:

      În primul rând pentru că ne-a dat viață și ne poartă de grijă. De la El am primit un suflet care este capabil să judece, să gândească, să înțeleagă. De la El am primit o inimă care este capabilă să iubească și să se bucure de iubire.
      Dumnezeu ne-a păzit în noaptea ce a trecut și ne dă timp de pocăință și îndreptare. Să-I mulțumim că ne-am odihnit și putem merge la serviciu. Câți oameni, din cauza infirmităților, nu pot să-și câștige pâinea cea de toate zilele și sunt o povară pentru alții și pentru ei înșiși. Sau unii dintre semeni noștri nu au serviciu ca să-și poată câștiga pâinea cea de toate zilele pentru ei și cei dragi.

        La ceas de seară și de lumină lină, să-I mulțumim pentru ziua pe care cu ajutorul Său o încheiem. Dar soțul să-I mulțumească pentru soție, soția pentru soț, părinții pentru copii, copiii pentru părinți, pentru că bunul Dumnezeu ne-a ajutat să ne mai revedem.

       Să nu uităm să-I mulțumim că avem un acoperiș deasupra capului, o bucată de pâine de pus pe masă, pentru noi și cei dragi, iar dumneavoastră cei mai în vârstă că ați ajuns să îi vedeți pe copiii, copiilor dumneavoastră.

     Apropiindu-mă de încheiere aș spune că mesajul spiritual al acestei minuni  este acela de a nu uita să fim recunoscători bunului Dumnezeu pentru lucrurile bune din viaţa noastră, de aceea mă opresc zicând:

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc
În zori de zi, la răsărit de soare,
Când la Altar şi-n Sfânta Liturghie,
Iarăşi Iisus e-n Jertfa Sa cea mare.

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc!
Cu drag, pentru părinţii mei,
Că s-au jertfit şi s-au trudit,
Să am eu, ce nu avut-au ei.

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc
Sfios pentru soţia mea,
Un înger păzitor, de cer trimis,
Să lumineze viaţa-mi, ca o stea.

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc!
În fiecare zi a vieţii mele,
Că din comori de preţ din astă lume,
Mi-a dăruit şi mie două stele.

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc!
De-astă mare şi frumoasă lume,
De oamenii ce-i întâlnesc,
Şi care-n Rai vor să se adune.

Privesc spre Dumnezeu şi-I mulţumesc!
Pentru părinţi, soţie şi copii,
Pentru ierarhi, colegi şi prieteni,
Şi pentru Taina Sfintei Liturghii! 

Amin!

Pr.Vasile Beni