E frumos când poţi în viaţă

Să fii darnic şi milos
 Să hrăneşti cu drag orfanii,
Să-i ajuţi pe toţi sărmanii: e frumos.

 Însă fapta cea mai mare
Darul cel mai de folos
 E să chemi pe-un om oricare
Dintr-o viaţă de pierzare la  Iisus Hristos.

 Sfântul Ioan Botezătorul predica pocăinţa ca o schimbare de ordin social, de îmbunătăţire, de înduhovnicire a relaţiei dintre oameni pe baza credinţei în Dumnezeu

  Dragii noştri credincioşi!

          După Maica Domnului cel mai cinstit dintre sfinți este Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan este cel mai popular dintre sfinţi şi s-a născut în  familia preotului Zaharia. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Și pentru că Zaharia s-a îndoit sau nu i-a venit să creadă că soția sa Elisabeta va naște un copil chiar și în vârstă fiind, îngerul îi spune că va fi mut până în ziua când se va naște copilul.

       După nașterea fiului, Zaharia a fost întrebat ce nume să-i pună și pentru că bătrânul preot nu putea vorbi pe o tăbliță a scris: ,,Ioan să fie numele lui”. Și, după ce a scris aceste cuvinte, și-a recăpătat darul vorbirii și a profețit în legătură cu misiunea pe care o va avea, de Înaintemergător al Domnului.                                                          

     Sfântul Ioan a predicat în pustiul Iordanului botezul pocăinţei şi a propovăduit lui Israel pe Mesia. Misiunea lui a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Sfaturile Sfântului  Ioan Botezătorul: ,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.

       Prin aceasta cerea ca oamenii să-şi schimbe modul de a gândi, de a vieţui şi de a făptui.

     În mod concret, le spunea: cel care are două haine să dea şi celui care nu are. Asemenea, şi cei care au bucate să dea şi celor săraci hrană.

Îl mustră pe Irod pentru că a luat de soţie pe femeia fratelui său.

        Sfinții Evangheliști Matei și Marcu  relatează pe larg sfârșitul mucenicesc al Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, cel care a fost înaintea Domnului nu numai cu nașterea, ci și cu moartea sa. „Nu ți se cade să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Irod, nesuferind mustrările proorocului și îndemnat de Irodiada, care, plină de mânie, voia să-l ucidă, dar nu putea, oprind-o chiar Irod însuși.

     Temându-se chiar că poporul îl va ucide pe Ioan, Irod a poruncit totuși să-l prindă și să-l închidă pe acesta în temniță. Sosind ziua sa de naștere, Irod a poruncit să se facă ospăț mare. La acest ospăț, fiica Irodiadei, Salomeea, jucând și plăcând lui Irod și celor ce ședeau cu el, acesta i-a făgăduit, amețit de băutură, ca-i va da orice îi va cere, până chiar la jumătate din împărăția sa. Irodiada și-a sfătuit fiica să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul.

       Irod s-a tulburat auzind aceasta, dar a dat totuși poruncă să fie tăiat capul lui Ioan și adus pe tipsie. Fapta lui Irod nu a rămas nepedepsită, s-a sfârșit în mizerie și boală, după ce mai întâi a văzut groaznica moarte a Salomeei. Concluzionând am putea spune că minunată i-a fost naşterea, sfântă i-a fost viaţa şi a avut moarte de mucenic.

       Să căutăm, așadar, ca fiecare dintre noi să-I urmăm sfaturile care sunt căi și mijloace sigure care ne conduc spre împărăția lui Dumnezeu pentru că el ne îndemnă la pocăinţă, la instaurarea dreptăţii, cinstei şi corectitudinii şi la îndreptarea moravurilor. Amin.

 Pr. Vasile Beni