Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

În ziua de 29 august a fiecărui an Biserica sărbătoreşte adormirea întru Domnul, „tăierea capului” a celui care a fost „cel mai mare om născut din femeie” după cum a fost numit Sfântul Ioan Botezătorul de către însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Trebuie să aducem aici o scurtă explicaţie a felului în care se împarte anul bisericesc în Biserica noastră. Calendarul acestei Biserici este plin de sărbători religioase, de zile speciale în care sunt cinstiţi sfinţii. Anul bisericesc în Biserică începe la 1 septembrie şi se sfârşeşte la 31 august. După cum societatea în întregimea ei consideră ziua de 1 ianuarie ca zi de naştere a anului civil, tot aşa şi anul bisericesc începe cu o naştere, Naşterea Maicii Domnului pe 8 septembrie. Aşa cum societatea consideră noaptea de revelion noaptea în care anul „moare” pentru a „renaşte” apoi pe 1 ianuarie şi Biserica îşi desfăşoară anul bisericesc între o naştere şi o adormire sau în limbaj comun „moarte”. Pornind deci numărătoarea anului bisericesc de la Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) aceasta consideră data de 29 august ca fiind ziua în care „moare”, se termină anul bisericesc.

Deoarece tema acestui articol este chiar tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul vom prezenta viaţa acestui sfânt, a „primului sfânt creştin”, după cum este considerat de întreaga Biserică.

Fiind un om deosebit Sfântul Ioan Botezătorul a avut parte şi de o naştere deosebită. Părinţii lui, Zaharia, preot la templul din Ierusalim, şi Elisabeta erau înaintaţi în vârstă şi pierduseră orice nădejde de a mai avea un fiu. Cu toate acestea în urma unor rugăciuni intense îngerul Domnului i s-a arătat lui Zaharia pe când acesta slujea la templul din Ierusalim şi i-a adus vestea că el şi soţia lui vor avea un fiu. Şi pentru că vestea era greu de crezut în urma necredinţei sale preotul Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-a născut pruncul ce a primit la botez numele de Ioan. Chiar de la naştere, sărbătorită de către Biserică la 24 iunie, s-a văzut că pruncul Ioan va fi un om deosebit, un sfânt. El era văr după mamă cu însuşi Mântuitorul fapt care reiese foarte clar din vizita pe care mama lui Elisabeta, a primit-o de la Fecioara Maria. Sfânta Evanghelie de la Luca ne confirmă acest lucru (Luca 1, 39 – 56). După acest episod biblic il vom mai descoperi pe Sfântul Ioan Botezărul în preajma momentului în care Mântuitorul Iisus Hristos era pregătit să-şi înceapă misiunea mesianică. Sfânta Scriptură ni-l prezintă acum pe Sfântul Ioan Botezătorul ca pe un specimen de om „sălbatic” care „mânca miere sălbatică şi lăcuste şi se îmbrăca în haină de păr de cămilă”. Dar acest mod de viaţă l-a pregătit foarte bine pentru misiunea pe care o avea pe pământ aceea de înaintemergător şi vestitor al lui Mesia, Hristos.

Astfel îmbrăcat şi hrănit Sfântul Ioan Botezătorul avea autoritatea necesară pentru a popovădui poporului pocăinţa şi venirea Celui care avea să şteargă păcatele oamenilor prin jertfa Sa. Cu această dură pregătire duhovnicească el şi-a început predica solitoare în jurul Iordanului contrariind atât fariseii cât şi cărturarii iudeilor. Majoritatea oamenilor trăitori pe vremea când Domnul nostru Iisus Hristos şi-a început propovăduirea credeau că Sfântul Ioan Botezătorul era chiar Mesia cel vestit de toţi profeţii Vechiului Testament. Dar atunci când era întrebat în legătură cu identitatea sa Sfântul dădea acelaşi răspuns invariabil: „eu numai pregătesc drumul Celui care va veni după mine, Celui căruia eu nu sunt vrednic să îi dezleg cureaua încălţămintei”. Noi înţelegem astăzi că sfântul se referea la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Predica Sfântului Ioan Botezătorul în jurul Iordanului a avut un succes extraordinar în rândul oamenilor aparţinând tuturor categoriilor sociale.

Apogeul activităţii pe pământ a Sfântului Ioan Botezătorul a fost reprezentat de botezul Domnului în Iordan eveniment sărbătorit de căte Biserică pe 6 ianuarie. Atunci toţi cei adunaţi pe malul Iordanului, toţi cei care aşteptau să fie botezaţi spre „iertarea păcatelor” au văzut cerurile dechizându-se şi coborând din cer lumina necreată a dumnezeirii peste Iisus Hristos, peste Mesia cel proorocit. La fel ei au văzut porumbelul (Duhul Sfânt) şi au auzit vocea Tatălui din ceruri care confirmau dumnezeirea şi calitatea mesianică a Fiului din apele Iordanului. La îndemnul Sfântului Ioan Botezătorul care din acel moment „trebuia să se micşoreze”, Iacob şi Andrei, l-au urmat pe Învăţătorul Iisus Hristos. Pentru acest moment special a venit Sfântul Ioan Botezătorul pe pământ şi şi-a îndeplinit foarte bine misiunea.

Dar cum misiunea unui profet de talia Sfântului Ioan Botezătorul pe pământ nu se încheie decât atunci când Cel ce l-a trimis îl cheamă în împărăţia Sa ca să-şi primească recompensa binemeritată Sfântul Ioan a trebuit să mai realizeze ceva. În acele timpuri pământul natal al Domnului Iisus Hristos, Galileea, era sub conducerea fiului lui Irod cel Mare pe nume Irod Antipa. Sfânta Scriptură relatează în termeni prea puţin prietenoşi ceea ce acest Irod Antipa a făcut. El s-a căsătorit a doua oara cu Irodiada, soţia fratelui său Filip. La vechii evrei era obiceiul ca atunci când soţul unei femei moare ea să fie încredinţată spre grijă fratelui imediat următor. Dar ceea ce făcuse Irod Antipa prin căsătoria lui cu soţia fratelui său în timp ce acesta era încă în viaţă era considerat de legea evreiască un păcat deosebit de grav. Acum îl reîntâlnim pe Sfântul Ioan Botezătorul în paginile Sfintei Scripturi. Dacă predica acestuia prin care îndemna poporul la pocăinţă înaintea botezului Domnului a fost virulentă, cea prin care proorocul osândea păcatul regelui Irod Antipa a fost şi mai straşnică. Sfântul Ioan Botezătorul osândea în mod deschis şi public păcatul cuplului regal. Văzând că tratativele cu sfântul nu aduc rezultatul scontat regele Irod Antipa îl arestează pe Sfântul Ioan şi îl închide sub pază. Cu toate că regele ar fi fost tentat să îl ierte şi să îl elibereze pe Sfântul Ioan Botezătorul, în urma unei petreceri este nevoit să îl decapiteze.

Prin faptul că este considerat de către Biserică „primul sfânt creştin” cultul lui s-a dezvoltat foarte timpuriu. Noi creştinii de astăzi îl putem lua pe Sfântul Ioan Botezătorul ca exemplu de intransigenţă atunci când este vorba de adevărul de credinţă, de legea şi de morala creştină. Fie ca bunul Dumnezeu să ne ajute să urmăm exemplul Sfântului Ioan Botezătorul şi să avem tăria şi curăţia credinţei lui.

Ioan Sabin Mureşan