Pr. Vasile Beni: Taborul devine altarul în care se arată slava lui Dumnezeu

Dragii noştri credincioşi!

Patru sunt evenimentele mai importante din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-au petrecut pe munte. Într-una din ele, a rostit frumoasa şi faimoasa Sa Predică de pe Munte; în a doua, şi-a arătat slava Sa ca Dumnezeu (Schimbarea la Faţă); în a treia, s-a dat pe Sine la moarte pentru păcatele noastre, iar în a patra, s-a înălţat la cer.

Aflat la limita a doi versanţi ce încadrează începutul şi sfârşitul activităţii pământeşti a Domnului, între asceza Qarantaniei şi agonia Golgotei, Taborul devine altarul în care se arată slava lui Dumnezeu, stabilind centralitatea operei hristice: transfigurarea omului în lumina dumnezeiască necreată.  

Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos este unul din cele 12 praznice împărătești. Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos are o dublă semnificaţie. În primul rând, ca odinioară pe cei trei sfinţi apostoli Petru, Iacob şi Ioan, Mântuitorul doreşte să ne încredinţeze că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu întrupat, venit pe pământ pentru Mântuirea noastră.

A doua semnificaţie majoră este aceea că prin Schimbarea la Faţă înaintea ucenicilor, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a descoperit destinul nostru, al oamenilor, voit de Bunul Dumnezeu din veşnicie şi anume ridicarea noastră de la chip la asemănarea sau îndumnezeirea noastră. Din această pricină mulţi teologi ortodocşi socotesc praznicul Schimbării la Faţă ca ziua când se prăznuieşte îndumnezeirea (theosis) firii omeneşti în Hristos.

       Semnificația tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu, transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezeii încă din această viață. Schimbarea la Faţă a Domnului ne cheamă la o schimbare, la o înduhovnicire, la un urcuş duhovnicesc interior, la o urcare duhovnicească, prin rugăciune, prin ascultare, prin meditaţie, prin săvârşirea faptelor bune.         

          Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului se mai numeşte ,,Probejenie” şi vrea să ne arate că din această zi întreaga natură se schimbă. De fapt, şi natura şi noi suntem într-o continuă schimbare. Astfel, stolurile de păsări care ne-au încântat auzul se pregătesc spre a pleca spre alte ţări. Florile care au împodobit câmpiile şi grădinile caselor încep să se ofilească. Şi de la schimbările din natură putem să vedem că şi noi suntem schimbători, dar şi trecători. Iar de acest lucru ne dăm seama când ne întâlnim cu cineva cunoscut după un timp şi vedem că părul s-a rărit şi s-a albit, faţa s-a ofilit, spatele  i s-a aplecat şi exemplele pot continua. Însă să nu uităm că şi noi ne vom duce de pe aceste meleaguri.

     Schimbarea la Faţă ne cheamă să ne schimbăm, să ne înnoim, să ne luminăm mintea prin gânduri bune, să luminăm inima prin simţiri curate, să luminăm viaţa noastră prin fapte bune de ajutorare, de consolare a celor întristaţi, de mângâiere a celor îndoliaţi, de ajutorare a celor săraci şi singuri.

Sinteza sărbătorii Schimbarea la Faţă a Domnului o face troparul praznicului: "Schim­ba­tu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, ­păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile ­Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie!” Amin!