Preot Rus Vasile: Cocoana, haiducul și ‘’hoațele’’ de cătane

Am avut în acest an onoarea de a intra în posesia dosarului de la C.N.S.A.S al moroșanului Gheorghe Pașca care a rezistat timp de zece ani singur cu o pușcă împotriva batalioanelor Securității la Bichigiu și la poalele munților Țibleș în județul nostru.Fiul cel mic George al marelui luptător anticomunist fiind bolnav și apropiindu-se de ceasul morții și-a pus încrederea în mine pentru a spune lumii povestea jertfei și a luptei sale pentru adevăr.Ne-am împrietenit în vara anului 2014 în cimitirul din Năsăud când am căutat alături de profesorul Gheorghe Petrov și de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului osemintele părintelui său pentru a-i reda demnitatea la șaizeci de ani de la uciderea sa în buncărul de pe valea Izvorului de la Bichigiu.Printre cele 1300 de pagini care descriu bărbăția și curajul moroșanului din Săliște mi-a rămas legată de suflet o întâmplare pe care o redă un raport din anul 1955 al Securității Cluj adresat Biroului 361 “Bande” din cadrul Ministerului Afacerilor de Interne din București care coordona distrugerea ultimei rămășițe a rezistenței anticomuniste din județul nostru.Colonelul Nedelcu Mihail raporta de la Cluj către eroii Securității din București:’’în ziua de 10 septembrie 1955 numitul Hirt Ioan din satul Suplai aflând-se în apropierea postului de pândă care se afla pe valea Fiadului spre poalele muntelui Țibleș s-a întâlnit cu un ostaș care mergând după apă în pârâul din apropierea postului de pândă a fost informat :tovarășe nu mai stați aici pentru că banditul Pașca de trei zile se găsește în păduricea din apropierea satului Suplai.Ostașul a raportat caporalului Nertea Mihai care conducea postul de pândă și după o scurtă sfătuire între ei s-au hotărât să se deplaseze spre locul indicat.Pe la orele 13 au ajuns în apropierea pădurii de lângă satul Suplai unde au observat o copilă de 12 ani care se afla cu vitele la păscut .Înaintea venirii lor copila tocmai văzuse un om cu o pușcă în mână care a coborât din pădure și a întrebat-o:’’măi cocoană…n-ai văzut tu cumva hoațele de cătane pe aicea?’’.Ea i-a răspuns că nu după care banditul s-a așezat jos să se bărbierească ascuțindu-și briciul pe o piatră.Când au apărut ostașii noștri copila a început să țipe ca din gură de șarpe:’’Bade Gheorghe...bade Gheorghe...au venit cătanele’’ ...asta fără ca ea să fi fost pusă de bandit să păzească.La strigătul copilei banditul Pașca a ridicat arma și a tras asupra ostașului care făcea semn celor din spate să se răspândească.Cartușul l-a nimerit în umăr însă nu l-a rănit trecând prin veston și cămașă.La focul deschis de bandit cei trei ostași și caporalul s-au adăpostit imediat și nu l-au mai urmărit pe bandit ci într-un târziu au tras câteva rafale de focuri la care banditul a răspuns cu încă două focuri din pădure.Copila și-a lăsat vacile și a fugit spre sat strigând cât o ținea gura:’’Cătanele....cătanele...au venit cătanele’’.După scurt timp un plăian Gavrilă Rusu mergând după lemne cu căruța a ajuns la locul de unde a tras banditul Pașca.Ostașii l-au somat și legitimat iar apoi i-au ordonat să intre în pădure la locul de unde a tras banditul.Omul a început să plângă spunând că îi este frică fapt care arată că ostașii nu numai că nu l-au urmărit pe bandit dar le-a fost și frică să se apropie de locul în care banditul a deschis foc.După asta caporalul l-a silit pe Gavrilă Rusu să îi ducă cu căruța înapoi în sat,în Suplai.La ancheta intreprinsă în ziua următoare la fața locului de comandantul companiei locotenentul Angheluță Vasile venit de la Năsăud a găsit o lamă de cartușe și 20 de tuburi în pădure de unde a tras banditul.”Astfel raporta colonelul nostru de la Cluj iar mie mi-a rămas în minte acea copilă care l-a salvat pe Pașca în acea zi.În documentarea pe care am făcut-o în această vară pentru a scrie istoria curajului brav al lui Pașca pașii mi s-au îndreptat spre satul Suplai.Cunoșteam omenia și sufletul bun al plăienilor, prima mea parohie fiind aproape de ei.Această omenie au arătat-o și moroșanului haiduc care îi apăra în1955 de slugile partidului: colectorii comuniști care încasau cotele și pădurarii lacomi care îi oprea să aducă un lemn din pădure.Dar o curiozitate nu îmi dădea pace:oare copila ce a văzut cătanele mai trăiește?...Ar trebui să aibă acum vreo 73 de ani.Salvarea a venit de la Gheorghe Rus din Poienile Zagrei care m-a însoțit în documentarea mea inclusiv la buncărul de pe valea Izvorului din Bichigiu unde patru companii de securitate de la Florești în dimineața zilei de 6 februarie a anului 1956 au tras 3000 de cartușe pentru a-l distruge odată pe moroșanul care i-a chinuit timp de zece ani.Alături de Pașca era ucis în acea zi și Gavrilă Rus (vărul lui Gheorghe Rus) fugit din teroarea muncilor de la canal pentru o gură de aer de libertate.’’Trăiește părinte cocoana ce l-a salvat pe Pașca în acea zi’’....au fost cuvintele cu care Gheorghe Rus mi-a bucurat sufletul.Astăzi te duc în Plai să o cunoști...’’Și duși am fost…Am căutat-o la casa ei smerită de lemn dar nu am aflat-o.Era plecată în sat să petreacă un neam de-al ei ce trecuse la cele veșnice.Am aflat-o la masa de pomană din căminul cultural.Intru cu rușine că deranjez masa...colegul frate preot mă iartă cu înțelegere iar diacul cu vocea lui groasă strigă:’’Taviftă…ai oaspeți !’’Cocoana lui Pașca avea acum 73 de ani…o cheamă Tavifta Feti…o mamă și o bunică de o omenie cum rar întâlnești.Ne-am suit în mașină și am mers cinci kilometri în afara satului Suplai spre muntele Țibleș la fântâna lui Pașca.Astfel se numește astăzi locul în care în urmă cu șaizeci de ani cocoana noastră l-a salvat pe moroșan. Într-o jumătate de oră mi-a povestit toată istoria lui Pașca în Suplai,mi-a vorbit de omenia și dragostea pe care plăienii i-au aratat-o haiducului din Săliște.Încheie mândră cu cuvintele:’’nu din satul nostru i-a venit sfârșitul…noi l-am apărat și l-am ascuns de răii Securității’’.Ne-am despărțit cu promisiunea că ne vom reîntâlni.Cât de curând.Tre buie să îi dăruiesc o copie de pe acest raport al securității Cluj care vorbește despre întâlnirea ei cu Pașca. Ca să aflu în aceste zile că cel mai bun nepot al ei Matei Feti e dascăl de istorie la școala din Vărarea unde e și parohia mea.Ne-a unit moroșanul pe care vrem să îl aducem din moarte la viață toamna asta. La sfârșitul săptămânii trecute,profesorul Gheorghe Petrov, cunoscutul căutător și investigator al crimelor comunismului de la IICCMER, a poposit din nou în zona Năsăudului pentru a verifica noi piste de informare în cazul depistării locului exact al mormântului unde a fost îngropat marele luptător anticomunist, Gheorghe Pașca, născut în Săliștea de Sus, județul Maramureș. Vreme de mai mulți ani, retras în munți, Pașca a rezistat cu arma în mână asaltului batalioanelor Securității care-l urmăreau pentru a-l ucide. După cum se cunoaște, Gheorghe Pașca, împreună cu un tânăr din satul Bichigiu, Gavrilă Rus, au fost uciși la 6 februarie 1956 într-o luptă cu trupele Securității ce s-a desfășurat pe Valea Bichigiului. Cadavrele ciuruite de gloanțe au fost aduse la Securitatea din Năsăud unde au fost expuse public, ca niște trofee, pentru a speria și impresiona populația din zonă. După câteva zile, au fost îngropate împreună într-un loc neprecizat din cimitirul orașului. După multe eforturi și căutări, domnul Petrov a descoperit recent o persoană care a lucrat în anii 50 la Securitatea din Năsăud și care a acceptat să vorbească, aceasta furnizându-i o serie de informații inedite privitoare la condițiile și locul înhumării. Pe baza acestor date, este foarte posibil ca săpăturile de căutare ale mormântului comun să fie reluate în curând de către IICCMER la începutul lunii octombrie din acest an.Acțiunea este susținută de Liceul Economic din Năsăud prin domnul profesor Bachiș Ștefan și de credincioși ortodocși vărăreni care vor ajuta la deshumare.Vom scrie împreună istoria.
Preot Rus Vasile