Preot Vasile Beni: De ce Sfinții Trei Ierarhi se pomenesc împreună la 30 Ianuarie?

Cred că este o întrebare la care am aștepta un răspuns, bineștiind că Sfântul Vasile cel Mare se pomenește la 1 ianuarie, Sfântul Grigorie se pomenește la 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur la 13 noiembrie. Însă pentru început haideți să ne oprim pe scurt la viețile acestor trei mari sfinți.

Sfântul Vasile cel Mare: S-a născut în Cezareea Capadociei în jurul anului 329,dintr-o familie bogată atât din punct de vedere material cât și spiritual. A făcut parte dintr-o familie cu 10 copii, iar cinci dintre ei sunt trecuți în rândul sfinților. După ce a terminat cele mai înalte școli ale timpului său se călugărește și se retrage la o mănăstire întemeiată de el pe malul râului Iris, petrecând în rugăciune și post. Este cel care scrie cartea „Regulilor monahale”, reguli care stau la baza organizării unei mănăstiri. Este cel care ne-a lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se oficiază de 10 ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei, şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile. Este cel care a înființat primul spital din lume și care-i poartă numele de „Vasiliade”. S-a mutat din lumea aceasta la vârsta de 49 de ani.

Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) S-a născut în Nazianz din Asia Mică din părinți creștini, tatăl său Grigorie fiind episcop de Nazianz, iar mama sa se numea Nona. Este coleg de școală și prieten cu Sfântul Vasile și se retrage la mănăstirea întemeiată de acesta pe malul râului Iris. A fost hirotonit preot de tatăl său şi episcop de către Sfântul Vasile cel Mare. Numele de „Teologul” îl primeşte după susţinerea celor cinci Cuvântări teologice în anul 380, la Constantinopol. Și pentru că unii dintre episcopi erau cuprinși de invidie când a fost ales „patriarh al Constantinopolului acesta a spus: „Dacă eu nu sunt vrednic, mă retrag și să rămână cine este vrednic”. S-a spus despre el că mai întâi a citit, apoi a vorbit şi abia apoi a scris. Liturghia Sf.Grigorie se săvârșește în perioada Postului Mare și se numește Liturghia înainte sfințită. S-a mutat la cele veșnice pe 25 ianuarie în anul 389/390.

Sfântul Ioan Gură de Aur sau Ioan Hrisostom s-a născut la Antiohia, în jurul anului 347, tatăl său se numea Secund şi a murit de tânăr, fiind crescut de mama sa, Antuza, care a rămas văduvă la vârsta de 20 de ani. Cu toate că i s-au făcut numeroase cereri de a se recăsători, aceasta a preferat să se ocupe de creșterea și educația fiului ei. Lucru ce îl determină pe un înțelept să spună: „Nicio femeie n-a fost mai vrednică de a fi numită mamă ca ea. Minunate femei se găsesc în creștinism”. În anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului. A înfiinţat instituţii de ajutoare a bolnavilor, săracilor şi oamenilor în vârstă, primind numele de „ambasadorul săracilor”. Are o Liturghie care îi poartă numele „Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur” care este cel mai des folosită. A scris  Tratatul „Despre preoţie”. În acel timp, împărăteasa Eudoxia a ridicat o statuie de argint cu chipul ei în fața Bisericii unde slujea Sfântul Ioan. Și din cauza petrecerilor zgomotoase care se petreceau în jurul statuilor, pentru că nu se putea săvârși Sfânta Liturghie, Sfântul Ioan a rostit o cuvântare în care a combătut manifestările dezmățate cât și comportamentul împărătesei. A fost exilat în Armenia, a revenit, din nou exilat, iar 14 septembrie 407a trecut la cele veșnice, zicând: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

De ce se pomenesc împreună aflăm din Volumul  „Vieţile sfinţilor de peste tot anul”. „În zilele împăratului Alexie Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, după împăratul Botaniat, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai îmbunătăţiţi. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt. Alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. Din acest motiv, se ajunsese ca lumea să se divizeze: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni. Disputa s-a încheiat după ce arhiereului Ioan, care păstorea cetatea Evhaitenilor, i s-au arătat cei trei ierarhi, întâi pe rând apoi împreună, îndemnându-l să pună capăt acestor neînţelegeri. Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Ca fiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea şi, de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii, şi după ce am răposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă”, astfel i-au grăit arhiereului Ioan Evhaitul, după cum se arată în Sinaxar. De aceea  și noi în filă de Acatist să zicem: „Bucurați-vă, treime de arhierei mult-lăudată”!

La mulți ani tuturor sărbătoriților !

pr Vasile Beni