Preot Vasile Beni despre Sfântul Gheorghe: Curajul și demnitatea l-au trecut în rândul sfinților

1)Viața.  Ziua de 23 aprilie a fiecărui an este înscrisă în calendarul Bisericii noastre ca fiind ziua în care se pomenește Sf.Mare Mucenic Gheorghe. El este unul dintre creştinii devotaţi învăţăturii şi învierii Mântuitorului Hristos, pentru care a primit moarte martirică în ziua de 23 aprilie în anul 303. În fiecare an, Învierea Domnului ne aminteşte şi adevereşte triumful vieţii asupra morţii şi strică­ciunii, biruinţa luminii asupra întunericului şi izbânda binelui asu­pra răului. Ea constituie piatra de temelie a credinţei noastre în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, Care, din dragoste „şi-a dat viaţa Sa pentru a noastră izbăvire de sub stăpânirea morţii”. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, în părţile Capadociei (sau la Beirut) din Asia Mică, dintr-o familie de creştini de neam ales şi cu o frumoasă sta­re socială. În sânul familiei, el a primit o creştere aleasă şi a fost îndrumat să îmbrăţişeze, ca şi tatăl său, cariera militară, în care s-a afirmat repede, ajungând tribun şi apoi comis în armata romană la vârsta de 30 de ani. El a ajuns omul de încredere al împăratului, care îl aprecia nu nu­mai pentru calităţile sale de mare strateg, ci şi pentru bogăţia cu­noştinţelor sale filozofice acumulate de prin locurile pe unde călă­torise cu armata romană. Ajuns în vârful piramidei militare roma­ne, el se impune printr-o aleasă comportare faţă de subalternii săi şi acest lucru confirmă educaţia sa creştină datorată mamei sale care, deşi a rămas văduvă de tânără, şi-a dat toată silinţa ca pe fiul său Gheorghe să-l educe în spiritul adevăratei credinţe. Și a reușit. Pentru că i-a insuflat în suflet dragostea de Dumnezeu și față de oameni. Cunoaşterea şi trăirea adevăratei învăţături creştine au contribuit la formarea şi păstrarea profilului religios-moral al Sfântului Gheorghe, care în faţa prigoanei contra creştinilor declanşată de Diocleţian se va alătura celor ce slujeau pe Hristos şi îşi dau viaţa pentru El. Conştiinţa sa sinceră de creştin îl îndeamnă să se opună planurilor împăratului roman de a nimici pe creştini. La un mare consiliu împărătesc, la care au luat parte cei mai înalți slujbași ai împăratului, a participat și Sf.Gheorghe și aici s-a pus și problema creștinilor,  să fie pedepsiți pentru că cred și îl cinstesc pe  Hristos. Atunci tânărul general s-a ridicat în picioare și a zis: „dacă la creștini nu se găsește nici o altă vină decât numai faptul că sunt creștini, nu este drept să fie pedepsiți. Eu nu aflu nicio vină asupra lor. Și apoi a mărturisit în auzul tuturor : „Și eu sunt creștin”. Acest lucru l-a mâniat foarte tare pe împărat și a dat poruncă să fie dezbrăcat de hainele sale ostășești şi să fie aruncat în temniță. Apoi, a fost încălțat cu sandale de fier, legat de coada unui cal și purtat pe ulițele cetății, aruncat într-o groapă cu var fierbinte și pentru că n-a vrut să se lepede de credința în Iisus Hristos. În ziua de 23 aprilie a anului 303, I s-a tăiat capul.

2)Cum este reprezentat în icoane ? Reprezentarea cea mai cunoscută a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în iconografia ortodoxă este cea în care acesta este înfăţişat călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Se redă astfel, vizual, o legendă potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena terorizată de un balaur. Potrivit tradiţiei, în lacul din regiunea Capadociei din Asia Minor, trăia o fiară care terifia populaţia locală, ce îi oferea copii ca hrană să-i îmbuneze mânia.

Icoanele cu Sf. Gheorghe omorând balaurul sunt imagini simple, dar puternice a luptei împotriva răului şi a fricii reprezentate de monstru.

Calul alb este o creatură graţioasă ca lumina, ca aerul şi neînfricată ca şi călăreţul de pe ea. Lancea subţire cu cruce la vârf este neîndoită şi rămâne uşoară în mâna lui însemnând că este puterea lui Dumnezeu care biruieşte răul. Chipul Sfântului Gheorghe nu arată nicio urmă de mânie, ură sau anxietate. Uneori mâna Mântuitorului este întinsă din ceruri în semn de binecuvântare. De asemenea, alte reprezentări îl înfăşişează pe Sfântul Gheorghe înveşmântat într-o mantie roşie – roşul fiind, în iconografie, culoarea tradiţională pentru martiri, ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veşminte patriciene, purtând pe cap o diadema, cu o plătosă sub mantie, ţinând o cruce în mână dreaptă şi o sabie în mâna stângă

3)Ce învățăm din viața acestui mare sfânt? Cred că în primul rând despre rolul pe care îl au părinții în viața noastră  de a ne îndemna să îl cunoaștem, să privim, să-l iubim și să nu ne îndepărtăm de Dumnezeu. Apoi, dacă ar fi să ne întrebăm câți dintre noi mai avem demnitate sau curaj să spunem unui apropiat că grește, că nu este bine ceea ce vrea să facă. Pentru că un prieten sau apropiat nu îți este doar cel te apreciază pentru ceea ce tu faci, ci în primul rând cel care te antenționeză că drumul pe care mergi poate fi un drum greșit. Așa cum Sf.Ghgeorhe i-a spus împăratului în cuvinte mai simple: „te respect, te apreciez, dar nu este bine cum te comporți și ce vrei să faci nu este bine”.

La mulți ani celor care purtați acest sfânt și binecuvântat nume!

Și să nu uităm de mărturisirea de credință pe care o facem prin salutul: Hristos a Înviat! Amin!