Preot Vasile Beni: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi adună credincioșii, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni!
Dragii noştri credincioşi!
Aruncându-ne privirea asupra calendarului nostru creştin ortodox, vedem că în fiecare zi se pomenesc unul sau mai mulţi sfinţi. Ziua de 14 octombrie a fiecărui an este înscrisă în calendarul nostru creștin ca fiind sărbătoarea sfintei Parascheva, care este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, dovadă grăitoare în acest sens fiind mulţimea de pelerini care se închină moaştelor sale la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Se spune că, pe când avea zece ani, ,,fiind într-o biserică a Precistei", a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: "Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).
Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, părăsind frumusețea acestei lumi, s-a retras în pustie.
După ce a văzut Ierusalimul, s-a retras în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: "Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit’’.
A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească.
Săpând o groapă, aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Și au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus în Biserica Sfinții Apostoli din Epivat.
În anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva "pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.)", după cum se spune în "scrisoarea sinodicească".
În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în minunata biserică a Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ctitoria domnitorului. Cinstitele moaște au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște. Peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și "prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni". A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse.
Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni, credincioşi ortodocşi din popoare diferite ca: români, greci, bulgari, sârbi, ş.a. Pentru că sfinţii nu aparţin numai neamului lor, ci ei sunt ai lui Dumnezeu şi ai întregii umanităţi, ei ajută pe toţi oamenii, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii. În acest înţeles, se spune că la o mănăstire creştină ortodoxă din Serbia a venit un musulman ca să se roage. Atunci, un ortodox l-a întrebat: - Cum de-ai venit să te rogi la un sfânt de-al nostru? Musulmanul a răspuns: - Nu este nici al nostru, nici al vostru, ci al lui Dumnezeu (Sfânta Parascheva – Călăuza pelerinilor, Editura mitropolitană, Trinitas, Iaşi, 2000, pagina 53).
Ani mulţi şi binecuvântaţi sărbătoriţilor! Pr. Vasile Beni
Citiţi şi:
- Sfânta Parascheva, prin viaţa ei ne îndeamnă: să-i iubim pe cei săraci, dar mai ales să-L iubim pe Dumnezeu în rugăciune, prin nevoinţă şi prin post!
- Părintele Vasile Beni: Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Un sfânt este un om care lasă lumina să strălucească prin el
- În ce fel ne este Sfânta Parascheva “mult folositoare”?
- Pr. Vasile Beni: Preacuvioasa Parascheva, rugătoarea şi grabnic ajutătoarea credincioşilor care cer mijlocirea ei
- Pr. Vasile Beni: Sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe
Adaugă comentariu nou