Prof. Augustin Rus: Popasuri în „Vetre de lumină - Mănăstiri din județul Bistrița-Năsăud”, cu Mircea Daroși

    Am putut face imaginar popasuri în  „Vetre  de  lumină” din județul Bistrița-Năsăud datorită bunăvoinței profesorului Mircea Daroși care mi-a trimis cartea „Vetre de lumină  -  Mănăstiri din județul Bistrița-Năsăud”, fapt pentru care îi mulțumesc și îi sunt recunoscător.

   Citind cartea, m-am convins că   ...   „Mănăstirile au fost și rămân acea tainică lume care ne deshide sufletul, ne cheamă la închinare și rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit și tămăduire pentru suferințele trupului”.

   Printr-o amplă documentare este prezentată la începutul cărții „Viața mănăstirească pe cuprinsul județului Bistrița-Năsăud”, aflată încă din secolul XIV în strânsă legătură cu Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, de care depindea din punct de vedere ierarhic. Primele mănăstiri și schituri erau construcții simple, de obicei din lemn, unde se aflau puțini viețuitori, rareori ajungând la zece.

   Fenomenul ortodoxiei în Transilvania a fost influențat de o multitudine de factori, religioși, economici, politici, demografici, culturali, etc. Sunt date mai multe exemple   ...   pătrunderea maghiarilor, sașilor și secuilor în spațiul geografic al Transilvaniei care nu erau de religie ortodoxă, confirmarea unor privilegii ale acestora în Diploma Leopoldină din 4 dec. 1691 care a servit drept „Constituție” până în 1848 și unde se recunoșteau drepturile celor patru religii recepte   ...   catolică, reformată, lutherană și unitariană, iar românii, socotiți schismatici, nu sunt amintiți.  O intervenție brutală asupra ortodoxiei a avut loc între anii 1761-1762 când trimisul înpărătesei Maria Tereza (1740-1780), generalul Nicolae Adolf Bukow a dat foc mănăstirilor și schiturilor ortodoxe din lemn și le-a bombardat cu tunurile pe cele din cărămidă sau din piatră. A urmat o perioadă tristă pentru ortodoxie, românii n-au mai avut mănăstiri până după 1918.

   Cu toate vicisitudinile, unele mănăstiri și schituri din cuprinsul județului Bistrița-Năsăud au scăpat de la distrugere, existând „vetre de lumină” la Feldru, Rebra,Silivașu de Câmpie, Sântioana, Chiraleș, Zagra, Rebrișoara, Păltineasa, Ciceu-Poieni, Negrilești, Monor, Șopteriu.

   Episcopia Vadului, Feleacului și Clujului, de care ține teritoriul actual al județului Bistrița-Năsăud, conform tradiției și documentelor, a fost întemeiată de Ștefan cel Mare, care a ridicat la Vad, pe domeniul său, o frumoasă biserică în stil gotic și moldovenesc. Episcopul de Vad a fost hirotonit de mitropolitul Moldovei, cel dintâi cunoscut fiind Ilarion.

   În cuprinsul județului Bistrița-Năsăud se află în prezent 11 mănăstiri, 5 de călugări și 6 de măicuțe, la Rebra, Bichigiu-Suplai, Cormaia, Nușeni, Dobric, Salva, Ilva Mare, Piatra Fântânele, Strâmba, Buscatu (Telcișor), Ciceu-Corabia. Aici, mulți credincioși se pot adăpa la spiritualitatea creștină ortodoxă cu prilejul sărbătorilor sau a hramurilor, încercând să se apropie de sfinți, de Maica Sfântă, de Iisus Hristos, de Dumnezeu Tatăl.

   Ca să poată scoate la lumină caracteristicile acestor „vetre de lumină” din județul Bistrița-Năsăud, profesorul Mircea Daroși a zăbovit în aceste locuri, le-a imortalizat în fotografii, a stat de vorbă cu cei care viețuiesc aici, le-a aflat chemarea pentru viața monahală, realizările, planurile de viitor, fapt pentru care se poate considera un „privilegiat” cum rar se mai găsesc în zilele noastre.

   Prin cartea sa „Vetre de lumină – Mănăstiri din județul Bistrița-Năsăud”, autorul ei a adeverit parcă o cugetare a Patriarhului Daniel   ...   „Când cultul religios a rodit cultură, el s-a deshis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cult, ea s-a deshis spre eternitate”.

                          Prof.  Rus  Augustin