Profilul unui cosmoscriitor

Printre aparițiile de anul trecut ale Editurii Solon din Bistrița se numără și volumul omagial „Dosar literar 65/ Alexandru Cristian Miloș” (2018), dedicat în totalitate creației și biografiei poetului bistrițean Alexandru Cristian Miloș, „trubadurului Omului Cosmic”, așa cum a fost numit el într-unul din texte de către Gheorghe Grigurcu.
Apărut într-o ediție de gală, volumul se dovedește oportun, el marcând un punct important atât în biografia autorului, cât și în bibliografia acestuia, până azi putând a fi numărate nu mai puțin de 33 de volume de (cosmo)poezie și proză S. F. Numărul este cu atât mai impresionant dacă punem la socoteală contribuțiile autorului în gazetărie, în presa literară în sau alte domenii cultural-artistice.
Poate portretul care surprinde cel mai fidel atât omul, cât și creatorul, îi este făcut poetului de către același Gheorghe Grigurcu, într-unul din textele cu care debutează volumul la care fac aici referire: „Înalt, osos, de-o vârstă imprecisă, ins afabil, gata a oferi explicații vizitatorului, aidoma unui ghid avizat, asupra urbei în cauză de care e îndrăgostit, pare un duh discret al Bistriței, realizând legătura între trecutul cu oculte sugestii și prezentul cu frenezie deschis viitorului, în virtutea teoriilor fizicii și chimiei, în speranța zborurilor cosmice, a unei fraternități interplanetare.” (p. 14)
Coerent structurată, cartea cuprinde șapte mari capitole, cuprinzând cea mai mare parte a biobibliografiei Alexandru Cristian Miloș. Primul capitol, intitulat „Profil literar”, debutează cu un text-manifest, cu titlul „Manifestul cosmoartei”, el mai conținând o amplă listă de referințe critice, precum și un vast album de imagini (fotografii de familie și nu numai). Cel de-al doilea capitol este dedicat în exclusivitatea creației literare. Sunt incluse aici o serie de poeme și cosmopoeme, dar și câteva proze scurte S. F. Poezia este străbătută de fioruri lirice încărcate de melancolie sau exaltare, la fel stând lucrurile și în ceea ce privește cosmopoezia, aici adăugând însă un soi de temeraritate a discursului și mai ales a viziunii. Cât despre povestirile S. F., se poate spune că în cazul acestora miezul, mesajul ascuns este unul de tip parabolă, autorul utilizând elemente de „Science Fiction” pentru a deconspira defecte sau slăbiciuni ale lumii în care trăim.
Capitolele III și IV conțin o vastă și impresionantă (fie și doar prin numele respondenților) corespondență a poetului, precum și o serie de cronici și recenzii pe marginea cărților acestuia.
Nu se poate să nu remarcăm, în cel de-al cincilea capitol a volumului, cel în care sunt cuprinse contribuțiile publicistice ale lui Alexandru Cristian Miloș, o anume doză de aciditate a scriiturii, așa cum îi stă bine, de altfel, unui atare demers. Scriitura critică nu mai este voalată în acest caz de tehnici și procedee literare. Articolul cu care se deschide capitolul este elocvent în acest sens, fie și din titlu – „Terra – o planetă a maimuțelor perverse și criminale?!”: „Astfel că Terra e o planetă a retardaților demenți și amnezici ucigași și sinucigași, un animalic bordel, o crâșmă mistică de drogați, alcoolici, o planetă dogmatică, mincinoasă, degenerată a maimuțelor criminale, războinice, xenofobe la alte rase și popoare stelare! Și trăsătura esențială, de la verișorii cimpanzei și gorile, sunt violența, drogarea cu sex și imitația, adică pierderea identității originare de oameni cosmici, de cetățeni ai cosmosului, de uitare sinucigașă a ei.” (p. 384)
Trebuie menționat că trimiterea aceasta la „omul cosmic” poate fi identificată pe tot parcursul creației lui Alexandru Cristian Miloș. De altfel, ea apare încă din „Manifestul cosmoartei”, menționat anterior. „Noi oamenii, stăpânii noștri și colonizatori pacifiști, iubitori, naturali, vii ai universurilor. Știință-artă ridicată din genunchi și nimicul zilnic terestru al supraviețuirii, al absurdei lupte pentru supraviețuire, generată de scăparea de sub control al algoritmului matematic al înmulțirii.” (p. 11) Se poate spune că, în esență, creația poetului bistrițean este ea însăși un manifest întru desăvârșirea omului, sub semnul acestei cosmicități plenare a ființei, în care totul este inclus: știință, artă religie etc. „Spre a învia în Patria Cerească Viitoare a lui Dumnezeu și Iisus = în primul rând trebuie să fim un singur Popor, o singură Națiune, să avem Conștiință Planetară, o Gândire Cosmică, să ne reconectăm la cosmos, prin Viață Ascetică și Zbor interstelar – printre Popoarele Stelelor!” (p. 387)
Cele două capitole care încheie ți încununează cumva volumul (și cariera artistică a poetului) conțin „O istorie în imagini”, precum și „Premii, distincții, diplome – naționale și internaționale”.