Provocatorul Alexandru Petria la Bookfest

Alexandru Petria a lansat romanul său “Zilele mele cu Renata” la Bookfest, târgul internaţional de carte care se ţine în fiecare an la Bucureşti. Volumul, editat de editura bucureşteană de top Tritonic, înainte, a mai fost prezentat cu succes la Dej şi Cluj. Este un roman şocant, interzis pudibonzilor, frizând pornografia, însă escamontând-o prin talentul şi forţa scriiturii. Este un text al tribulaţiilor sexuale în absenţa dragostei, al maturizării, prieteniei şi trădării.

“Nici o lansare de la Bookfest n-a avut o asemenea promovare pe internet ca aceasta”, a spus la eveniment Daniel Cristea-Enache, prestigiosul critic literar care a prezentat romanul. El a declarat că Petria este un scriitor matur, stăpân pe uneltele sale, pe care l-a cunoscut întâmplător la Dej, unde au stat de vorbă aproximativ 10 minute, deci nu are nici o obligaţie faţă de autor, şi i-a postfaţat romanul fiind convins de valoarea lui literară. Cam aceleaşi lucruri le-a zis şi Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic, el însuşi un talentat autor de romnane poliţiste. Se vorbeşte deja de traducerea în engleză şi spaniolă a “Zilelor mele cu Renata”, pe care bistriţenii pot să-l cumpere de la librăriile Aletheia sau să-l comande online de pe situl editurii Tritonic. Avem în perspectivă un succes literar de proporţii cu romanul sciitorului care trăieşte la Beclean.

Alexandru Petria ne-a spus: “Zilele mele cu Renata nu este deloc pornografic, este o carte scrisă programatic ca să le stea ipocriţilor în gât, care n-are echivalent în literatura română, despre un tânăr care se doreşte prozator, despre exacerbarea sexualităţii în lipsa dragostei, despre prietenie, despre trădare, despre relaţia cu Dumnezeu şi cu fariseismul clericilor. Este drept că e un roman provocator, chiar ofensator, cu personaje misogine, şocant deci, sigur neconvenţional, unde nu se dau doi bani pe aşa numita corectitudine politică la modă în Occident, însă cred că rostul unui scriitor este de-a evita să fie căldicel, să placă tuturor. Dacă placi tuturor, este un semn sigur al ratării artistice, clar al neperenităţii, un semn că faci umbră degeaba sau că nu prea faci, mai exact spus, în literatură”.