Alin Cordoș: 10.000 de numere. Despre rezistență, visare și hârtie: La Mulți Ani, Răsunetul!

Mă simt legat, atât profesional cât și sentimental, de cotidianul „Răsunetul”, care iată, a atins o bornă impresionantă: ediția cu numărul 10.000. Este o cifră care te obligă la un moment de reflecție.

Privind în urmă, îmi dau seama că rădăcinile mele în scris sunt aici. Primele mele proze au văzut lumina tiparului în pagini de „Răsunetul” prin 1991 sau 1992, dar legătura e chiar mai veche. Îmi amintesc de anii '80 – cred că '86 sau '87 – când, sub îndrumarea scriitorului Ion Moise, îmi semnam primele articole în „Ecoul” despre micii pompieri sau sanitari.

A fost o vreme a căutărilor și a visării. Împreună cu Titus Zăgrean, Ion Moise și Alexandru Cristian Miloș, priveam cerul căutând OZN-uri. Eram tânăr, eram membru fondator și președinte al Cenaclului „Univers SF”, iar ziarul ne-a fost partener de drum, publicându-ne prozele, eseurile și poemele cosmogonice. Acelea au fost vremurile, lucruri care au trecut, dar care au lăsat urme.

Viața m-a purtat apoi pe alte cărări. Am colaborat și lucrat la „Răsunetul”, dar destinul a făcut să fiu și ultimul manager al „Mesagerului de BN”. Privind acum tabloul complet, trebuie să fiu onest și să felicit echipa de la „Răsunetul”. Au rezistat în jungla presei, un semn clar că au înțeles mai bine și mai corect cum funcționează lucrurile.

Astăzi, simplul fapt de a ține în viață un ziar pe suport de hârtie este o performanță uriașă, într-un prezent deloc amabil cu presa scrisă. La 10.000 de numere, înclin capul cu respect. Voi ați rămas, ați rezistat, în timp ce „Mesagerul” a dispărut. Este o realitate pe care o accept cu fair-play.

Transmit un mesaj de prețuire pentru Gabi și Menuț, pentru Claudiu și pentru vechea gardă. Un gând special pentru Traian Săsărman, un desăvârșit condeier.

Poate mi-ar fi plăcut să fie altfel lucrurile, poate istoria presei locale ar fi putut arăta diferit, dar viața nu e decât o cutie în care nu știi niciodată ce găsești. Important este că suntem aici. Vă doresc încă 10.000 de numere, pentru că, la urma urmei, cel mai important este să rezistăm. Împreună.

Alin CORDOȘ, jurnalist