Proză fantastică cu gust de lut și mierle

Aflat la al doilea volum de proză, Alin Cordoș continuă preocuparea vădită pentru oameni și locuri, dând la iveală un text armonios, inspirat, bogat în trăiri, în stări contradictorii, capabile să nască o lume și să ducă mai departe o moștenire literară. De unde preia A.C. această moștenire literară? În doze diferite, din literatura sud-americană, din proza fantastică a lui Vasile Voiculescu, din povestirile istorice ale lui Sadoveanu și, peste toate, se așează un condei original, care știe când să tacă și când să vorbească, ce să dezvăluie și ce să lase în negura fabulosului. După ”Ape întunecate”, Editura ”Karuna”, 2007, ”Suflete oarbe”, Editura ”Școala Ardeleană”, 2016, continuă linia poveștilor lui Alin Cordoș, cu personaje desprinse din realitate, așa cum sunt ele percepute de către narator, mai mult subiectiv decât obiectiv, pentru că acesta nu se delimitează foarte mult de condiția personajelor și, ca un însoțitor de drum, preia de multe ori din încărcătura lor, de destin, de tragism. Atmosfera care se degajă din poveștile lui Alin Cordoș este una sumbră, tristă, nedreaptă, umbrită de întâmplări nefaste și, pe alocuri, oaze de lirism, de poezie, respiră din paginile cărții, ca o porție de frumusețe, într-o lume urâțită, fără voie. E greu să scrii despre lucruri grele, de aceea poezia din proza lui Alin Cordoș e speranță, rază de soare.
”Suflete oarbe”, povești despre o apocalipsă, trecută, prezentă, viitoare, e locul neguțătorilor de tot felul, de praf și păsări oarbe, de iluzii, de arici, de câini, de suflete vinovate, pentru că au fost sau sunt oarbe, cu gândul la cele moarte ale lui Gogol. Toate sunt simboluri pentru felul de a trăi. Cartea este, de fapt, o privire cu ironie, cu durere, asupra existenței, printr-un telescop, ce deformează obiectul atât cât vrea scriitorul. Povești ca-ntr-un alt ”han ” al Ancuței, cu binecunoscuta tehnică a poveștii în ramă, voci naratoriale care se întrepătrund, se disting pe rând, prin importanța discursului. Firul epic se potrivește unor thriller-e, fiind ecranizabil, pe mici și mari dimensiuni.
Există în cartea lui Alin Cordoș ingrediente dintr-un decor science - fiction ( hanul părăsit din Siebenbürgen sau Țara celor șapte păcate, pădurea neînțeleasă, munți imposibil de îmblânzit), bântuit de conți morți, de fete-morgane, de îmblânzitorul de la circ, saltimbancul, de fantome, oameni ce dispar și apar. Vremea preferată din poveștile lui Alin Cordoș este cea de noiembrie, un anotimp neclar, nedefinit, cu nopți în care se întâmplă cele mai multe rele. Gesturile personajelor se aseamănă cu cele din haiducie, de aducere a dreptății, a legilor firii pe făgașul bun.
Naturalismul, exagerarea realismului, se potrivește scrisului preferat de către Alin Cordoș, tendință în care scriitorul se simte în largul lui, pentru că dispune de această capacitate a extrapolării, a îngroșării feliei de viață, trăsătură cu care puțini dintre scriitorii mai sunt înzestrați. Când are nevoie de un moment de pauză, proza lui Alin Cordoș se odihnește în jocurile copilăriei, invocate cu bucurie, cum sunt: podul de piatră, batista parfumată, țară, țară, vrem ostași, șotron. ”Tamara, poveste neterminată” este despre iluzia unei fete cunoscute în tren, cu care personajul ar dori să meargă la mare, să stea la plajă. Aceasta continuă cu ”legenda miresei moarte”, care circulă prin oraș. ”Focul” conține pagini de jurnalism priceput, în care localitatea Răstolița este frumos descrisă într-un mini-reportaj, ce-l are în centru pe cârciumarul Vasile. Unele texte se termină cu citate, bine alese, ca o metodă ce face parte din strategia narativă: ”Spre deosebire de șah, în viață jocul continuă și după mat.” ( Isaac Asimov ) Uneori, fragmentele fac trimitere la texte biblice, la învățături, printre personaje aflându-se chiar evangheliștii, Luca, Ioan, Marcu, Matei.
Un adevărat elogiu aduce Alin Cordoș în ”Suflete oarbe” zilei de după: ”Ziua de după e, dacă vrei, un fel de ziua cârtiței: ești orb, mut și surd de durere, de prea multă durere și constați că nu ai unde fugi.” Dintr-o astfel de stare pot naște cărți, ca cea de acum. Și, într-o altă ”zi de după”, Alin Cordoș va mai scrie o carte. Pentru el nu este o problemă. Când își va lua timp de la ”Pro Politica” și pentru ”Pro Literatura”. Până atunci, ”Ape întunecate” și ”Suflete oarbe” alcătuiesc un frumos duet, cu un univers de creație propriu în literatura de astăzi.