Proza lui Petria

Scriitorul beclenar Alexandru Petria revine pe piaţa publicistică, la scurt timp după apariţia de succes a romanului „Zilele mele cu Renata”, cu „Deania neagră”, care adună mai multe proze gândite într-un registru aparte. Cartea, apărută la Editura Herg Benet Publishers, a fost lansată într-o sărbătoare la Târgul de Carte Bookfest.

Prima proză din volum vorbeşte despre zăpadă şi modul în care aceasta şterge necazurile. În rolul principal este Călin Bob, care asistă la spânzurarea profesorului Alexandru Santamaria. Deşi are un nume predestinat celor sfinte, profesorul părăseşte această lume într-un mod bizar, iar elevul se simte umilit în momentul în care descoperă în buzunarul mortului doar 10 lei.

În proza „Iniţierea” ne întâlnim cu Simion Bălan, elevul de clasa a XII-a, rămas corigent la profesoara de matematică Aluniţa. Întâmplări bizare care amestecă dragostea şi coşmarul într-o reţetă gândită de Petria. Ceea ce leagă prozele este localitatea Deania, locul în care misterele sunt spulberate. Ne întâlnim apoi, în „Nu numai despre Liviu” cu povestea tristă a Mariei, rămasă văduvă la doar 21 ani şi a momentelor prin care aceasta trece când soţul ei este împuşcat. Drumul spre cimitir, descris de Petria în amănunţime, este unul înfiorător. De altfel, se remarcă la Petria jonglarea între real şi ireal, punerea în acelaşi context a mai multor elemente pentru a găsi o formulă nouă în modul de abordare a prozelor.

„Când este în toane bune cucul” este o proză a prieteniei între Afinia, o doamnă de 94 ani, şi Sergiu, un nepot prin alianţă, un licean care este întotdeauna alături de bătrână. Dialoguri despre viaţă, încununate cu amintiri care răzbat din timp, iar la final drumul trecerii spre cele veşnice. În acelaşi registru este şi „Moartea pornoromancierului”. În „Prizoniera” facem cunoştinţă cu Eleonora Popoviciu, o doamnă de 80 ani, care după 55 de ani de căsnicie a rămas văduvă. Profesoara de geografie a trecut prin multe în viaţă cu soţul ei Laurenţiu, însă dintre toate cel mai bun lucru a fost fiul Doru, care din păcate merge şi el în urma unui accident spre cele veşnice. Îi rămâne nepoata Laura şi nora Tereza, iar Eleonora se va apropia de acestea doar pe patul morţii. O poveste tulburătoare este aceea în care Floriana asistă la vânzarea casei în care s-a născut deoarece nu s-a înţeles cu fratele Claudiu, cu care, deşi avea un pact, acesta n-a fost respectat. Floriana şi-a îngrijit părinţii pe patul morţii, însă n-a avut parte de moştenire, aşa cum a fost înţelegerea. Văzând că în casa părinţilor s-au mutat nişte beţivi care au tăiat nucii din curte, Floriana şi-a dorit nespus de mult să adune bani pentru recuperarea casei. Şi-a scos şi apartamentul la vânzare, însă în momentul în care avea banii adunaţi şi-a văzut casa la ştiri, aici petrecându-se o crimă odioasă.

Dincolo de modul în care Petria ştie să-şi zugrăvească personajele, descoperim şi anumite elemente pe care el le implantează pentru ca noi să recunoaştem localitatea Deania. Printre acestea este şi cofetăria „Lemnul verde”, pe care toţi ardelenii au frecventat-o în trecere prin localitatea Dej.

În „Alegerea”, Dan Precup dialoghează cu Mirela pe net zile întregi, proza construindu-se pe baza dialogurilor virtuale. În „Poveste de Crăciun” personaje sunt Olimpia Răcăşan şi Ciprian, soţul care a părăsit-o. Dacă Ciprian ajunge în Bucureşti, unde şi-a deschis un atelier foto, Olimpia va sfârşi tragic, încurcându-se cu un şofer tatuat împreună cu care planifică, chiar de Crăciun, un jaf înarmat.

Prozele lui Alexandru Petria sunt o încununare a gândurilor păstrate în taină în atelierul de creaţie. Avem de-a face cu povestiri care pătrund dincolo de realul imediat, descoperindu-ne firea umană. Cartea, girată de Liviu Antonesei, Dan Silviu Boerescu şi Petru Popescu, va fi lansată şi acasă vineri, de la ora 12.30, de „Zilele Becleanului”.