Psihologia rugăciunii

Cartea PSIHOLOGIA RUGĂCIUNII, scrisă de Ioan Bunea, a văzut lumina tiparului la Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009 şi ne prilejuieşte comunicarea noastră în aceste momente după ce România şi-a petrecut pe Marele Drum pe genialul Poet Adrian Păunescu.

Faptul că posturile de televiziune au difuzat, în mod repetat, poeziile despre părinţi, scrise şi recitate cu atâta energie şi har de Adrian Păunescu, a constituit un prilej bun pentru ca tinerii şi copiii să se gândească cu mai multă iubire la părinţii lor. Am ales să vorbim despre Rugăciune în acest moment ca un mod de a-i cinsti memoria acestui mare om de cultură pentru că a fost un iubitor de Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dăruit o zi de înmormântare, Duminică, 7 noiembrie 2010, plină de Lumină, Soare, flori şi o mare de oameni care l-au însoţit personal sau uitându-se la televizor. Si apoi, pe care dintre noi: părinţi, bunici, copii sau tineri fiind, nu ne-au atins zilele acestea versurile:

„Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii

Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.”

Aşa este: E greu să fii părinte! Uneori, doar Dumnezeu ne poate ajuta!

Să ne referim acum la minunata carte: PSIHOLOGIA RUGĂCIUNII.

În Prefaţa cărţii, preotul-profesor Ioan Chirilă spune: „Psihologia rugăciunii. 1. Psihologia este definită ca fiind ştiinţa care studiază psihicul, legitatea proceselor şi însuşirilor psihice ale persoanei. 2. Ori ca totalitate a fenomenelor care caracterizează un individ sau o colectivitate. Din această perspectivă abordarea unei teme ca cea propusă de autor poate părea forţată sau ne la locul ei. Cu toate acestea vom observa cu uşurinţă în tratare că autorul doreşte de fapt, în limitele celei de a doua definiţii, să arate, în chip pedagogic şi apologetic, că rugăciunea este o parte constitutivă a legii firii noastre. Ca dialog cu Creatorul, rugăciunea reaşează făptura umană, pentru o vreme, în starea sa paradisiacă.”

Şi cum să nu credem cuvintele Domnului părinte Ioan Chirilă din moment ce suntem, unii dintre noi, ajutaţi de Rugăciune în modul cel mai concret. Deci, îndemnul: RUGAŢI-VĂ NEÎNCETAT! este de urmat. Vă spun din experienţă proprie că este posibil ca Rugăciunea neîncetată să devină un mod de viaţă, şi este un mod de viaţă deosebit de util. Încercaţi şi Dumneavoastră! Veţi vedea că orice muncă însoţită de rugăciunea în gând este mai uşoară.

Ioan Bunea ne spune: „Rugăciunea este privilegiul omului, este inima religiei. Rugăciunea este legată indisolubil de natura fiinţei umane; ea este semnul neîndoielnic al superiorităţii şi supremaţiei omului faţă de fiinţele necuvântătoare, ea este manifestarea firească a omenităţii noastre.”

Despre încrederea în eficacitatea rugăciunii, ne vorbeşte Însuşi Mântuitorul, spunând: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevăr grăiesc vouă. De aceea, vă zic vouă: toate câte le cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi luat şi le veţi avea”, „Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.”. Ca şi în alte opere, şi în cartea despre care vorbim găsim referire la Prezenţa divină în rugăciune pe care a simţit-o şi B. Pascal în noaptea cutremurătoarei şi definitivei sale convertiri (23 noiembrie 1654).

(va urma)

Bistriţa, 8 noiembrie 2010, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril