Psihologul şcolar şi Consiliul de administraţie

Interacţiunea dintre cabinetul psihologic şi patronat/direcţiune poate porni din două direcţii: pe de o parte, un director vechi şi priceput va şti exact care sunt acele momente în care e bine să solicite şi opinia unui psiholog şi îi va solicita această părere; pe de altă parte, un psiholog bun conştientizează situaţiile cele mai importante în care, bine ar fi să intervină în mod preventiv sau în mod corectiv, recuperator.

Dacă există deschidere din ambele părţi, ideal ar fi în raport cu situaţie, ca psihologul/consilierul şcolar să devină cu timpul, în care îşi confirmă valoarea, interesul şi competenţa, unul dintre membrii importanţi ai Consiliului de Administratie al şcolii.

Dacă există receptivitate de ambele părţi (şi de ce nu ar fi!), este bine ca psihologul să se afle în mijlocul evenimentelor, să fie documentat direct de la sursă (directori, părinţi, elevi şi alţii).

Din punct de vedere al operativităţii şi eficienţei în educaţie ar fi binevenită, chiar necesară prezenţa psihologului în Consiliul de Administraţie, pentru a se informa la nivelul şcolii de problemele specifice ale unităţii respective, pentru a propune intervenţii urgente, adecvate la nivelul copilului cu diverse probleme emoţionale, comportamentale, de atitudine, la nivelul grupului/clasei cu fenomene aberante, care contravin regulilor de convietuire colectiva civilizata, chiar Regulamentului şcolar sau la nivelul instituţiei, în ceea ce priveşte proiectele, acţiunile de informare, formare educaţională şi prevenire pe diverse paliere sociale, cum ar fi: adaptarea şcolară, prevenirea absenteismului sau abandonului şcolar, reducerea violenţei şcolare sub formele ei cunocute: violenţă verbală, fizică, emoţională, prevenirea atitudinii de toleranţă faţă de consumul şi consumatorii de droguri, activarea opiniei şcolare spre ajutorarea directă a elevilor cunoscuţi, ca şi consumatori începători sau stabili.

Prezenţa psihologului şcolar în rândul cadrelor didactice stoinice ale şcolii, distribuite în cadrul Consiliului de Administraţie în diverse responsabilităţi, ar induce în aceeaşi măsură cointeresarea psihologului, responsabilizarea lui faţă de problemele reale în timp real, iniţiative pertinente şi pe loc aplicate, participarea lui simultan cu alţii şi în cooperare cu ceilalţi factori educativi în favoarea managerierii situaţiilor deosebite, speciale sau critice. Numai în condiţiile unei solicitări colective, un psiholog poate să ajungă la un nivel de maturitate necesar soluţionării problemelor.

De inteligenţa şi competenţa directorului depinde cum poate integra şi solicita un psiholog la nivelul şcolii, de inteligenţa şi competenţa unui psiholog depinde în ce măsură va identifica, preveni, ori contracara fenomenele nedorite şi va promova în rândul elevilor şi al profesorilor idei, principii, metode de convieţuire, conlucrare, empatie şi asertivitate în interesul progresului individual şi colectiv.