Reflecții existențiale în proza scurtă a lui Ștefan Ghioc

"Oprește trecerea. Știu că unde nu e moarte,

 nu e nici iubire, și totuși te rog : oprește, Doamne,

ceasornicul cu care ne măsori destrămarea”

 (Nichita Stănescu )

           După ce a debutat în 2021 cu romanul  ,,Pământ miraculos”, Ștefan Ghioc își continuă actul de creație cu un volum de proză scurtă, intitulat simbolic, ,,Marea trecere ”,  apărut în 2023 la Editura ,,Vatra veche”. Autorul năsăudean reunește cele 18 proze ale sale sub titlul povestirii  omonime, care îndeamnă la reflecții existențiale. Scrierile din acest volum se încadrează perfect în viziunea modernă a scriitorilor generației de astăzi, după cum observă și criticul literar Virgil Rațiu în ,,Cuvânt înapoi și înainte ”, formulă rar întâlnită până la Niculae Gheran :,,Ceea ce avem aici exprimă opțiunea autorului pentru realismul  modern-postmodern, așa cum este practicat astăzi, care poate conduce pe diferite căi până la science-ficțion și suprarealism, controlate spiritual- experimental, nu digital, de laboratorul bio-electronic uman ”. Povestirea care poartă titlul acestui  volum atinge sensibilitatea cititorului prin maniera elegantă a autorului de a găsi modalitatea artistică de exprimare a ,,marii treceri” prin viață. Spațiul și timpul joacă un rol  determinant în configurarea narațiunii.

Tâlcul povestirii  are un caracter meditativ : ,, Doar eu, Florin și Domn Profesor știam sigur că olul fusese o realitate care se spulberase  într-o seară de vis, când un personaj ciudat ne-a făcut martori la marea trecere a universurilor. Iar trecerea anilor nu face decât să arunce un strat gros de uitare peste acea fereastră deschisă o clipă în viața noastră.”. Nuanțele filozofice, pentru că există și asemenea inserțiuni în text, sunt puse pe seama faptului cotidian, iar fantasticul din finalul povestirii are conotații multiple.  Cartea  lui Ștefan Ghioc se deschide cu povestirea ,,Micul olar”, care poate fi considerată o pledoarie pentru năzuința omului spre  a atinge performanțe în viață și, în cazul nostru, cele în domeniul artei. Protagonistul este Daniel, ucenicul lui Moș Vasile olarul, care nu se ,,gândise vreodată că ar putea avea norocul să descopere în el un talent ”.Ambiția și dragostea  micuțului olar pentru meserie i-au deschis calea spre ,,treptele artei”. Autorul are puterea de a construi o poveste convingătoare, cu o structură bine articulată, cu subiect coerent și așezat. Frumusețea stilistică a narațiunii se datorează grijii pe care acesta o acordă  fiecărui cuvânt, fiecărei fraze care excelează printr-o exprimare cursivă și naturală. Imaginația prozatorului este foarte mobilă, aș spune că oglinda eului său se plimbă în mod iscusit și înțelept printre lucruri, oameni și evenimente, având știința de a se opri acolo unde trebuie și când trebuie,  punând accent pe esențial,  pe ceea ce este relevant în spusele sale.

Povestirile lui Ștefan Ghioc pot fi citite independent, dar aflate laolaltă formează un univers cotidian pe care îl explorează cu multă pricepere. Narațiunea este construită pe comunicarea povestitor și cititor, autor și personaj  prin care aflăm și unele detalii autobiografice. În acest context se încadrează povestirile: ,,Șoimul ”, ,,Popasul”, ,,Examenul de maturitate”, ,,Jucătorul de bile”  și altele, unde persoana  întâi singular se află într-un dialog permanent cu cititorul. ,,Povestea Crăciunului ” are ceva din lumea basmelor. Formula clasică a poveștilor de odinioară, precum ,,A fost odată, demult, tare demult ” este luată drept un prext pentru a evoca o întâmplare cu un profund caracter educativ.  Pe un spațiu destul de întins se înscrie povestirea ,,Vopseaua lui Dumnezeu ” în care autorul își dezvăluie bogatele sale cunoștinte profesionale din domeniul chimiei. Este un adevărat creator de scene miraculoase, bine regizate , având un punct culminant cu surprize neașteptate. Din nou imaginația prozatorului este atât de abilă încât  ne poartă într-o lume a viitorului, ,,o lume mult mai bună decât a noastră ”, cum spune el însuși. Volumul se încheie cu povestirea ,,Hora lui Costi”, care ar putea fi considerată mai mult o nuvelă, datorită orizontului spațial și temporal mult mai extins decât celelalte scrieri. Este o incursiune în zona geografică a Orșovei, reinviind atmosfera epocii romantice  aflată la interferanța dintre secolele XIX și XX, când  această zonă geografică, locuită de mai multe etnii, era bântuită de atâtea frământări istorice. Ștefan Ghioc știe să condenseze substanța epică printr-o atentă decantare a materiei narative, transformând textele de mică întindere în autentice bijuterii.