REÎNTREGIREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ŞI CONTINUITATEA POPORULUI ROMÂN

Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania. Cap.19

Dureroasa dezbinare bisericească din Transilvania în anii 1698-1701 a afectat negativ Biserica noastră timp de două secole şi jumătate. În câteva rânduri s-a încercat refacerea unităţii de credinţă, la Adunarea de la Blaj din 3-15 mai 1848 şi după Unirea din 1918. După ce am realizat unitatea statală, zeci de preoţi şi mii de credincioşi uniţi au revenit la Biserica Ortodoxă. La o mare Adunare Naţională la Alba Iulia, la 27 februarie 1939, cei peste 50.000 de oameni, sub conducerea mitropoliţilor de la Sibiu şi Blaj, au hotărât să înceapă acţiunile de refacere a unităţii bisericeşti şi doar cel de-al doilea război mondial a pus piedică în realizarea acestei mari iniţiative. După ce s-a încheiat războiul, în 1948, patriarhul Justinian Marina şi mitropolitul Nicolae Bălan, cheamă clerul şi credincioşii uniţi să revină la Biserica Ortodoxă strămoşească. La 1 octombrie 1948, 36 de preoţi uniţi conduşi de protopopul Traian Belaşcu, delegaţi de 430 preoţi colegi, ţin o consfătuire la Cluj, unde au decis reântoarcerea la Biserica Ortodoxă. La 3 octombrie ei sunt primiţi de Sfântul Sinod şi patriarhul Justinian. Imediat sute de preoţi şi mii de credincioşi uniţi cer revenirea la Biserica Ortodoxă strămoşească. La 21 octombrie 1948, o mare Adunare bisericească ţinută la Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia, prezidată de patriarhul Justinian şi în prezenţa Sf. Sinod al BOR a consfinţit refacerea unităţii noastre de credinţă.

Iată câteva cuvinte ale patriarhului Justinian rostite la a 20-a aniversare a Reântregirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania. „După ce principii calvini ai Ardealului au încercat în zadar să producă dezbinare în rândul ortodocşilor români, urmărind calvinizarea lor, în cursul secolului al 18-lea, împăraţii habsburgi cu generalii lor şi cu nobilimea maghiară au încercat să realizeze acest plan de dezbinare a noastră, prin forţarea unei părţi a credincioşilor noştri să primească aşa zisa unire cu Roma, pentru ca astfel să spargă unitatea sufletească a românilor în aceste locuri. Numeroase au fost actele de silnicie cu care au încercat ei să desprindă pe credincioşii ortodocşi din Transilvania de la Biserica dreptslăvitoare şi din legătura lor religioasă cu poporul român din sudul şi estul Carpaţilor. Dar românii transilvăneni în majoritatea lor au rămas neclintit alipiţi de legea lor strămoşească. Actul unităţii religioase s-a săvârşit în mod spontan ca o încununare firească a unei îndelungate năzuinţe. Nici o persecuţie religioasă nu i-a pătat frumuseţea.”

Comentarii

10/08/10 08:02
STAHL

Realizata cu forta si in umbra PCUS.
Daca respecti adevarul, spune-l tot.
Cine-i Traian Belascu?
Unde erau episcopii catolici?
Cine a organizat "consfatiurea"?
Ultima propozitie ii o mare minciuna care il descalifica ca om si slujitor al Bisericii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]