REÂNTREGIREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Un fapt dureros, care a afectat mult viata Bisericii noastre timp de doua veacuri si jumatate, l-a constituit dezbinarea bisericeasca din Ardeal petrecuta dupa anii 1698-1701. In aceasta lunga perioada de timp, s-a incercat in mai multe randuri sa se refaca vechea unitate de credinta. S-a cerut acest lucru in 1798, in Adunarea de la Blaj din 3-15 mai 1848 si dupa unirea din 1918. Dupa realizarea unitatii noastre statale, zeci de preoti si mii de credinciosi uniti au revenit la Biserica Ortodoxa. La 27 februarie 1939 s-a intrunit o mare Adunare Nationala la Alba Iulia, cu peste 50.000 de participanti, sub conducerea mitropolitilor de la Sibiu si Blaj, cand s-a hotarat sa se inceapa lucrarile de refacere a unitatii bisericesti.

Cel de-al doilea razboi mondial a impiedicat insa realizarea acestei initiative. Actiunea de revenire si propuneri in acest sens au continuat si dupa incheierea razboiului. In 1948, doi ierarhi ortodocsi, patriarhul Justinian Marina si mitropolitul Nicolae Balan, adreseaza chemari clerului si credinciosilor de a reveni la Biserica stramoseasca.

La 1 octombrie 1948, 36 de preoti uniti, in frunte cu protopopul Traian Belascu, delegati de 430 colegi ai lor, au tinut o consfatuire la Cluj, hotarand revenirea la Biserica stramoseasca. La 3 octombrie, ei au fost primiti de patriarhul Justinian si de alti membri ai Sf. Sinod, aducandu-le la cunostinta hotararile de la Cluj. Indata, sute de preoti si mii de credinciosi au cerut revenirea la Biserica stramoseasca.

La 21 octombrie 1948, patriarhul Justinian a przidat, in prezenta membrilor Sf. Sinod, o mare Adunare bisericeasca la Catedrala ortodoxa (fosta a « Incoronarii ») din Alba Iulia, prin care se consfintea refacerea unitatii noastre de creinta. Toti preotii uniti au fost incadrati fie in parohiile lor, devenite acum ortodoxe, fie credinciosilor nostriiin alte paruhii. Ulterior, din randurile lor au fost promovati doi ierarhi, profesori de teologie, vicari si protopopi. In felul acesta, s-a ajuns la refacerea unitatii noastre de credinta in Transilvania.

Redam, in incheiere, cateva cuvinte ale patriarhului Justinian,din cuvantarea rostita la a 20-a aniversare a Reantrgirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania. « Dupa ce principii calvini ai Ardealului au incercat in zadar sa produca dezbinare in randul ortodocsilor romani, urmarind calvinizarea lor, in cursul secolului 18, imparatii habsburgi cu generalii lor si cu nobilimea maghiara au incercat sa realizeze acest plan de dezbinare a noastra, prin fortarea unei parti a credinciosilor nostri sa primeasca asa-zisa unir cu Roma, pentru ca astfel sa sparga unitatea sufleteasca a romanilor in aceste locuri.

Nenumarate au fost actele de silnicie cu care au incercat ei sa desprinda pe credinciosii ortodocsi din Transilvania de la Biserica dreptslavitoare si din legatura lui religioasa cu poporul roman din sudul si estul Carpatilor. Dar romanii transilvaneni in majoritatea lor au ramas neclintit alipiti de legea lor stramoseasca, suferind pentru ea inchisori, impilari grele « pana la sange. » Actul unitatii religioase s-a savarsit in mod spontan, ca o incununare fireasca a unei indelungate nazuinte. Nici o persecutie religioasa nu a patat frumusetea si puritatea, nici o silnicie nu a fost necesara pentru ca el sa fie infaptuit. Se cuvine azi sa aducem cuvant de lauda dreptcredinciosilor nostri din Transilvania, care au staruit neclintit in unitatea lor de credinta. »