Rolul textului literar în formarea conduitei moral-civice a preşcolarilor şi, implicit, a trăsăturilor pozitive de caracter

,,Ceasul naşterii copilului este ceasul începutului educaţiei sale.”(Pestalozzi)

Primele raporturi sociale pe care le stabileşte copilul în familie vor fi continuate pe o scară mai mare în grădiniţă, grădiniţa şi familia contribuind unitar la ,, cei 7 ani de acasă ” -de fapt anii de dinainte de intrarea în şcoală. Raporturile ce se stabilesc între copii le produc impresii vii şi puternice, copilul trece de la explozia unor emoţii la manifestarea unor sentimente. Îl îndemnăm în a diferenţia binele de rău, adevărul de minciună, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis, motivând fiecare pas.

La vârsta de până la 7-8 ani copilul se află în stadiul realismului moral privind relaţia dintre el şi adult, copilul ascultând de adult, copilul supunându-se acestuia în virtutea valorii ce i-o recunoaşte.Întâi recunoaşte autoritatea părinţilor şi li se supune necondiţionat, apoi recunoaşte autoritatea educatoarei:,,Aşa a spus doamna”este o sintagmă pe care o repetă deseori în familie.Aceasta se întâmplă pentru că o consideră pe educatoare persoana care îl convinge să facă sau să nu facă un anumit lucru într-o manieră care nu-i displace.

Chiar dacă aproape totul este impus din exterior, receptivitatea şi tendinţa puternică a copilului sunt condiţiile psihologice care favorizează acceptarea cerinţelor şi adoptarea unei conduite in concordanţă cu ele. Educatoarea urmăreşte respectarea cerinţelor în cadrul cerinţelor zilei pentru a forma astfel deprinderi de comportare morală(în cadrul jocurilor de orice fel, activităţilor desfăşurate, servirii mesei, plimbărilor şi vizitelor, a vizionării unor spectacole sau filme, în clasă, în curte).Aceste deprinderi trebuie consolidate chiar şi după ce au dost formate, să fie utilizate diverse mijloace de formare şi consolidare (exemplul,exerciţiul, convingerea, textul literar) deoarece în caz contrar ele se sting, dispar.

Formarea de bune deprinderi constituie partea cea mai însemnată a educaţiei morale în grădiniţă la copiii de 3-4 ani pentru că mai târziu se vor cristaliza sub forma cerinţelor interioare manifestate în atitudini,deprinderi şi obişnuinţe.

Pentru formarea conduitei moral-civice educatoarea dispune de o serie de metode şi procedee.Exemplul este cea mai directă cale de influenţare a copilului de vârstă preşcolară mică datorită caracterului concret intuitiv a gândirii copilului de 3-4 ani, de tendinţa lor de imitaţie, de încrederea care o au faţă de cei mari, de uşurinţa cu care acceptă părerile şi sugestiile lor.

Metoda exemplului se aplică în practica educativă sub mai multe forme: exemplul personal al educatoarei, exemplul părinţilor.Toate aceste forme de exemple pot să acţioneze în mod direct asupra copilului, prin contactul nemijlocit al acestora cu adulţii din imediata lor apropiere.Exemplul se poate folosi şi pe cale indirectă, prin intermediul artei şi în special al literaturii(al textului literar).

Iată câteva exemple de povestiri, poezii prin care vizăm educarea moral-civică, texte accesibile copiilor de vârstă mică şi mijlocie. Povestea ,,Sanda la grădiniţă” de Maria Tamaş oferă exemple de comportare a copilului în prima zi la grădiniţă: igiena personală în vederea pregătirii pentru grădiniţă, circulaţia pe stradă (ajutorul dat de poliţist), jocul copiilor în curte, jocul cu alţi copii şi bucuria pe care a trăit-o fetiţa şi pe care a împărtăşit-o mamei.Copiii pe care i-a intâlnit Sanda s-au jucat frumos împreună, au ascultat de educatoare, au aplaudat, au fost ordonaţi.Ajutându-ne de imagini vom fixa noţiunea de frumos. Mama a întrebat-o pe Sanda dacă i-a plăcut la grădiniţă iar ea a răspuns: ,,A fost minunat mamico !”-minunat adică frumos.

Aşadar spunem că e frumos: dacă ne sculăm voioşi, dacă venim curaţi la grădiniţă, dacă ne jucăm frumos cu copiii, dacă aplaudăm, dacă ne place ceva.Şi atât de frumos să vorbim cu mama (tata, bunicii), să le spunem ce am făcut la grădiniţă.

Pentru le forma obişnuinţa de a saluta dar şi pentru a-i învăţa să se comporte la grădiniţă am folosit versurile poieziei ,,La grădiniţă” de D.Mihai: ,,Păpuşică păr balai/Singură acasă stai/ Grădiniţa mă aşteaptă/ Vezi cât sunt eu de curată/Nu vrei să răspunzi?Pa,pa/Vrei să mergi cu mine,da?/Hai te iau, cuminte fii,/Să nu te certi cu alţi copii …..Şi salutăm cum? Uite aşa:/ Vii sau pleci zici bună ziua”.

În povestea ,, Numai la grădiniţă “ (Octav Pancu-Iaşi) baieţelul care nu poartă nume nu ştie să salute, spune bună ziua numai la grădiniţă, dar uită să salute când merge în vizită, când merge la cumpărături.

În acelaşi scop am folosit versurile poeziei ,, Bun venit la grupa mică”: ,,De ce să-ţi fie frică:/ Bun venit la grupa mică, /Jucăriile te-aşteaptă, / Păpuşi, urşi, maşini de-o şchioapă./Fetiţe sunt si băieţei, /Frumos să te joci cu ei./Ce vrea căţelul cel din faţă /Să zici :,,bună- dimineaţa.”

Copiilor curaţi li se atribuie totdeauna aprecierea de frumos.Ceea ce nu se poate spune de Maricica din povestea ,,Maricica”(Luiza Vlădescu). Jucând jocul în timp ce cântă: ,, Coroana e rotundă,/Rotunda e şi luna,/Frumoasă e şi fata/Pe care o aleg/ “copiii o evită pe Maricica pentru că nu e frumoasă, adică curată, nu o doresc în joc: ,, Maricică,Maricică, noi nu vrem în grupa mică, să avem o murdărică.” Maşa – fetiţa din povestea omonimă de L. Varankova este atât de dezordonată, nu-şi pune obiectele de îmbrăcăminte la loc.Cine ar dori să se identifice cu ea? Dacă au fost atenţi sigur nimeni nu ar dori să poarte numele Maşa.

Un alt text care poate fii folosit ca exemplu în ai ajuta sa înţeleagă de ce trebuie să păstrăm igiena personală este povestea ,,Fetiţa cu fundiţe roşii”, de Cella Aldea.

Durerea pe care o simte mama (în povestea ,,Mama,, de Mircea Sîntimbreanu) când copii ţipă, strică, se pătează pe haine, adică nu se comportă civilizat, nu au atitudine corectă, nu preţuiesc munca mamei, ar trebui să-i sensibilizeze pe copii, trezindu-le sentimente de ruşine, de părere de rău, aceleaşi pe care le simte şi mama faţă de copiii neascultători (rezonanţa afectivă). Când copii au început să se poarte corect mama din poveste simte mândrie, mulţumire sufletească.După lecturarea textului copiii din grupă ar trebui, în timpul discuţiei, să-şi exprime sentimentele proprii pe care le încearcă faţă de mama lor.

Textele poeziilor care pot fi folosite pentru a-i obişnui cu igiena personală: ,,Apa rece”(Mihai Negulescu): ,,Cu săpun mă spăl/Si cu apă rece…/Ne-ndurat clăbucul/Printre gene trece./Dar de- acolo somnul iute o să plece,/Căci dacă mă spăl/Sunt vioi cât zece.”; ,, Batista”: ,,Batista mea-i curată/ Şi nasu-i mititel/Voi fi copil cuminte,/Să am grijă de el/Nu vreau să zică lumea,/Uite-l pe Murdărel”; ,, Pisicuţa”:,,Pisicuţă pis,pis,pis,/Te-am visat azi noapte-n vis,/Te spălai, te pieptănai,/Fundă roşie-ţi puneai/Ce frumoasă mai erai!”.

Cele mai multe conflicte între copiii mici apar până când învaţă să ceară frumos o jucărie şi să nu refuze când sunt rugaţi. În acest sens am utilizat versurile: ,,Marunţica tot plângea,/Să se joace ea dorea,/Dar păpuşa ce-i placea, /Alta fetiţă o avea./Vreau şi eu păpuşica, hai, /Chiar acuma să mi-o dai ,/Porunci fetiţei care,/ Nu i-o dădu,/De ce oare?/Mai apoi a invăţat /Un cuvânt ce-i fermecat,/Te rog frumos, spune aşa/Şi obţine tot ce-i vrea” (Dumitrana Mihai).

,,-Ce a uitat Fănucă să spună?” este întrebarea –laitmotiv a povestirii omonime a Luizei Vlădescu. Citind-o, treptat, aproape se creează o situaţie de aplicare concretă a formulelor de politeţe (sau se exersează) formule ce se cer a fi folosite în situaţiile respective: ,, -Bună ziua!”/,,-Te rog!”/,,-Mulţumesc!”/,,-La revedere!”/ ,,-Noapte bună!”.

Copilul care nu seamană cu Fanucă şi nu va uita să le folosească va fi totdeauna lăudat, i se va spune că se poartă frumos – este politicos. Se poartă un dialog în legătură cu utilizarea formulelor de politeţe.

Nu este suficientă prezentarea exemplelor din textele literare pentru a le forma copiilor deprinderi de comportare moral-civică. Este necesară în practica zilnică a diferitelor acţiuni, observarea îndeaproape a comportamentelor. Va fii folosită aprobarea ca metodă de întărire a comportamentului pozitiv, atunci când se face aprecierea /evaluarea comportamentului copiilor în cadrul jocurilor: ,, Mi-a plăcut că nu aţi stricat construcţia, aţi lucrat împreună şi v-aţi împărţit rolurile fără să vă certaţi, aţi ascultat de părerile celorlalţi şi rezultatele sunt foarte bune pentru că unde-s mulţi puterea creşte iar la sfârşitul jocului toţi aţi fost harnici aţi strâns jucăriile aşezându-le la locul lor”. Aplauzele vor răsplati comportamentele pozitive şi au ca efect crearea unei stări emoţionale pozitive.

Dezaprobarea este metoda ce intervine în cazul unui comportament negativ.Aceasta poate fii verbală, directă dar şi printr-o privire dezaprobatoare, un gest cu mâna de dezaprobare sau expresia feţei(mimica ) intervenindu-se verbal doar dacă nu se obţine reacţia dorită, de abandonare a comportamentului negativ (lasă jucăria jos deşi ştie că el a abandonat-o, uitându-se instinctiv spre educatoare, poate nu e zărit) .

Formarea comportamentelor moral-civice necesită o muncă consecventă, unitară, dar care va avea ca efect îmbogăţirea activităţii zilnice a copiilor, îmbogăţirea jocului prin ascultarea părerilor celorlalţi, spirit de echipă, dar şi de întrajutorare, perseverenţă, hărnicie, calităţi care vor sta la baza formării caracterului copiilor.

Prof. înv. preşcolar: Runcan Simona

SAM ,,Vasile Scurtu” Parva