RUGUL APRINS

“Rugul Aprins” a fost o grupare crestin-ortodoxa care avea la baza incercarea scriitorului Sandu Tudor de a strange la un loc un grup de rugaciune. De doua ori pe saptamana, in biblioteca Manastirii Antim din Bucuresti se prezentau conferinte publice. Pe urma se participa la vecerniile de la Biserica si meditatiile spirituale mai ales pe teme isihaste, de rugaciune.

Principalul initiator, Sandu Tudor, numit si parintele Daniil, a fost director de studii la Facultatea de Teologie din Chisinau, insa nu era licentiat in teologie. La « Rugul Aprins » au venit reputati profesori de teologie care predau, in momentul acela, la Chisinau, precum Nichifor Crainic, Nicolae Popescu, Gala Galaction, fratii Iordachescu, Constantin M Tomescu, arhimandritul Scriban. Ca o curiozitate, Sandu Tudor, care fusese mai intai ofiter de marina si ofiter in razboiul din rasarit, a cazut cu avionul de la 1.000 metri inaltime, avionul s-a stricat, el n-a patit nimic. A avut o foarte buna si cea mai noua biblioteca teologico-filosofica de limba franceza dintre toti bucurestenii.

Isihasm inseamna acea preocupare si practica a parintilor traitori din manastiri si a unor laici care se obisnuisera sa rosteasca rugaciunea inimii, in minte sau in inima, pe textul : »Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. »

Slujbele de la Antim erau foarte frumoase, cu rezonanta deosebita, manastirea era un fel de internat al calugarilor care studiau teologia, iar la slujbele de seara, in special, venea foarte multa lume.

Conferintele care se tineau in biblioteca au mers incet incet spre fenomenul numit isihasm. Atmosfera grupului de la « Rugul Aprins » era de pace, insa si una apocaliptica, pentru ca toata lumea simtea pragul unui mare dezastru. Toti care intrau in marele intuneric comunist urmau sa se recunoasca cu formula « Doamne Iisuse », si aceasta va deveni formula de rezistenta in inchisorile comuniste.Astfel se intra in comuniunea rugaciunii, de aceea, chiar daca au fost arestati toti, « Rugul Aprins » nu a disparut niciodata. Era o forta interioara care te facea sa nu te simti singur, erai intr-o familie. Unii s-au intors din inchisori, Sandu Tudor nu s-a intors, a murit la Aiud.

In grupul initial « Rugul Aprins », erau mari scriitori, Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, Dan Barbilian, Anton Dumitriu, Paul Sterian, insa si 12 studenti in special de la teologie, printre care viitorul mitropolit al Ardealului, Antonie Plamadeala, care a fost apropiat de Sandu Tudor, acesta fiindu-i nas la calugarie. Dupa Antonie Plamadeala, in secolul trecut existau trei curente spirituale :Rugul Aprins, cu Daniil Tudor de la Manastirea Antim, curentul Manastirea Sambata, care a fost o mare miscare de masa, cu parintele Arsenie Boca, si curentul parintelui Cleopa, un deosebit curent de mase in Moldova.

Din grupul de la « Rugul Aprins » mai faceau parte un ieromonah de la manastirea ruseasca Optima (aici si-au facut ucenicia duhovniceasca Dostoievski, Romanov, Leontiev, Gogol) parintele Ioan Culaghin, mare isihast, devenind la Manastirea Antim un fel de Guru, aducand experienta isihasta din manastirile rusesti, si preotul basarabean de mare forta, Gheorghe Rosca, care lucrase un index la Biblia de la Bucuresti, cu 17 dosare mari pline cu vocabularul Bibliei de la Bucuresti, cu fiecare cuvant luat si trecut prin cel putin 5-7 limbi, care sa-i stabileasca originea, originea cuvantului romanesc, de unde putea veni. Parintele Culaghin, parintele Daniil si parintele Rosca au facut initierea personala a fiecaruia dintre cei 12 studenti. Se initia si binecuvanta rostirea rugaciunii mintii, sensul si intelesul ei, care se explica, dupa care se citea o rugaciune, o binecuvantare de introducere intr-o treapta ierarhica. Astfel te facea apt cu binecuvantare pentru rugaciunea inimii, acea formula « Doamne Iisuse Hristoase » a devenit si parola a comuniunii de rezistenta anticomunista.

« Rugul Aprins » este un simbol din Vechiul Testament, iar in teologia ortodoxa este simbolul Maicii Domnului care a nascut fara a cunoaste barbatul, ca si « rugul aprins » care ardea fara sa se mistuiasca vreodata. Rugul Aprins era un rug pe care l-a vazut Moise, in Vechiul Testament, el a vazut un copacel care ardea dar nu se prefacea in cenusa, ardea mereu si ramanea intreg. Sandu Tudor l-a luat ca pe un rug aprins al credintei ortodoxe care arde permanent in noaptea comunismului.

Fostul mitropolit al Ardealulu, Antonie Plamadeala, el insusi tanar teolog membru activ al grupului, spunea ca sunt trei fenomene ale spiritualitatii romanesti : »Primul a fost Paisie de la Neamt, cu rugaciunea mintii practicata de toata lumea. Al doilea a fost fenomenul de la Cernica, sfantul Calinic, care a umanizat directia paisiana prin aceea ca a pus accentul nu numai pe rugaciune. Paisie punea accentul numai pe rugaciune, Calinic de la Cernica a venit cu directie noua ajutat si de staretul Gheorghe, si a spus, dupa vechile principii monahale, munceste si te roaga, deci impartiti timpul intre munca si ascultare, cum se cheama in manastire, adica implicarea intr-una din treburile manastiresti si rugaciune. Fata de aceste doua curente care sunt deja intrate in spiritualittea romaneasca, vreau sa impun ca al treilea moment de spiritualitate specific romaneasca, « Rugul Aprins », cu continuturile, cu perspectivele, cu idealurile si cu reusitele lui, ca un moment al vremii crestine romanesti din acel timp. »