Să ne respectăm limba

Acest titlu l-am pus unor articole publicate în străinătate, pe când locuiam la Heidelberg. Îl pun însă acum aici, pentru că observ că respectul faţă de corectitudinea limbii dispare şi se accentuează zilnic.

Scriu aceste rânduri fără orice gând de denigrare sau dispreţ, ci doar cu mare, mare tristeţe.

Mă adresez cititorilor care constată greşeli de limbă în textele ziarelor, fie centrale, fie regionale, se miră, se revoltă chiar, dar nu iau atitudine şi nu le combat. Astfel, limba română e tot mai mult stâlcită de aşa-zişi scriitori sau aşa-zişi politicieni care uită că au obligaţia să se perfecţioneze zilnic, să îşi constate greşelile, să şi le înlăture. Obrazul, prestanţa de a publica ceva într-un ziar, cer în mod obligatoriu CORECTITUDINE!

Sub mantia drepturilor de autor şi a libertăţii de exprimare, acele persoane care se dau drept ceea ce nu sunt cu adevărat, prin forţa banilor şi a relaţiilor, reuşesc să nu fie corectaţi de redacţiile ziarelor, atunci când înaintează articole.

În plus, nu numai că ştiu că stâlcesc limba, fie cu forme gramaticale greşite, fie cu cuvinte inventate, fie cu introducerea unor cuvinte în limba engleză şi germană scrise greşit şi puse fără niciun sens în text, reacţionează dur şi violent atunci când sunt criticaţi.

Mi s-a întâmplat aceasta şi mă întreb: oare cum putem apăra limba dacă numai rar, câte o persoană încearcă să le frâneze acţiunile de distrugere a bunului suprem al unui popor: LIMBA?

Le cerem elevilor examene la limba română, profesorii se străduiesc să le corecteze greşelile, dar oare atunci când citesc ziarele nu e necesar să poată citi texte CORECTE? Iau titlul unui articol citit azi: „Haotic generalizat”. Oare un elev nu ştie că haotic e adjectiv şi nu poate fi substantivizat ca în acest titlu? Oare acel ce l-a scris doreşte neapărat să folosească limba română ca pe o unealtă proprie, nu ca pe un mijloc de exprimare a unui popor? Oare faptul că limbajul suburban este adesea premiat, cum a fost aseară Mircea Badea, de la TV, cu emisiunea lui „În gura presei” le dă dreptul acelor care scriu şi vorbesc milioanelor de cititori şi ascultători să şi stâlcească limba, să-i excludă formele gramaticale corecte? Le dă dreptul de a acţiona dictatorial, ca şi cum banul îi poate scuza? În timpul lui Ceauşescu se făceau bancuri pe seama unor cuvinte rostite greşit de dânsul, şi, evident, nimeni nu încerca să-l corecteze, ci glumele stăteau „sub tejghea”. Dar în aşa-zisa democraţie, libertatea de a scrie şi a vorbi orice, nu pretinde MĂCAR să fie totul exprimat corect gramatical? Oare care ţară nu-şi respectă regulile de corectitudine ale limbii? De ce tăceţi dragi cititori?