Aşteptându-l pe Moş Crăciun...

„Fie timpul rău sau bun,

Va veni şi la noi Moş Crăciun.”

Adrian Păunescu

Încă de cum intrăm în luna noiembrie, aşteptăm cu aceeaşi inocenţă şi nerăbdare atmosfera caldă şi încrezătoare, pe care o oferă sufletului nostru, colindele.

Desigur că, odată cu evoluţia(?) întregii societăţi, acest obicei folcloric străvechi a pălit în faţa noilor forme de manifestări, îmbrăcând diverse ipostaze, iar din elanul unor aşa-zişi „artişti” rezultă, de multe ori nişte kitsch-uri, de altfel, extrem de promovate.

Şi totuşi, în perioada pre-mergătoare Crăciunului, toată suflarea, de la mic la mare, pregăteşte, aşa cum se cuvine, cum ştie sau cum poate, „vremea colindelor”.

Şi tot acum, printre arome de brad, de scorţişoară şi de colaci, are loc teribila întâlnire cu sinele, moment în care toate gândurile, cuvintele şi faptele capătă o altă formă şi interpretare, dând sau nu sufletului mulţumirea şi liniştea încă a unui an care a trecut peste noi...

Un sentiment ciudat, contradictoriu se strecoară printre noi: să fie oare aceeaşi tristeţe şi melancolie care însoţeşte mereu sărbătorile de iarnă?

Poate că Moş Crăciun va avea şi de această dată răspunsul şi, fără îndoială, va reuşi să aducă, pentru fiecare dintre noi măcar un strop de bucurie şi de speranţă.

Acel Moş Crăciun din copilăria noastră ne însoţeşte şi ne veghează an de an, pentru că Moş Crăciun este în fiecare dintre noi. Moş Crăciun este în privirea copiilor ce-l aşteaptă, în taină, să coboare cu un sac plin de „bun-bun”; Moş Crăciun este în fiecare cântec, în fiecare cuvânt, în fiecare şoaptă, în fiecare stea care ne încălzeşte nopţile lungi, albe şi geroase...

Copilul aşteaptă, cuminte, să i se dăruiască; cel mare aşteaptă să dăruiască... Aceasta este magia Crăciunului: a dărui, a te dărui pe tine însuţi, a sădi gândul bun, iubirea şi a le împărtăşi celor din jur.

Moş Crăciun există. Minunile există. Indiferent de vreme sau de vremuri, el va veni mereu, la fiecare dintre noi. Trebuie doar să credem. Fără un dram de credinţă, ce ne-ar mai rămâne?

Se apropie Crăciunul. Din nou. Acelaşi decor luminos, peste o negură mai densă.

Îl vom aştepta cuminţi, ca în fiecare an; ne vom bucura de fiecare steluţă de zăpadă, de fiecare fulg jucăuş ce împodobeşte crenguţele de brad, de fiecare acord, de clinchetul vesel al clopoţelului, de fiecare poveste, de florile de gheaţă... de fiecare vis.

Prof. Ioana Kertesz

Com. Nimigea