Sângeorzu Nou – satul cu 1000 de suflete în care primăvara a sosit mai devreme

Pe DJ 151 ajung în Sângeorzu Nou, deși puteam să trec dealul prin Tonciu, admirând o zonă cu vii și livezi ce dau în floare. Opresc în fața căminului cultural și îl întreb pe primul om întâlnit în cale: „Unde e centrul satului?”. „Apăi, dragă domnule, noi am zis că-i aici, dar, zic io, că se va muta mai sus de când pe ulițele noastre se lucrează, se fac așa cum îi asfaltul ăsta. Și aici, îi un centru, vedeți căminul, lângă el mai nou o capelă, apoi magazine. Dar și sus, mai pe deal, o să fie tare frumos, n-om mai fi năcăjiți că-i noroi. Vine asfaltul, nu știu când, dar vine”.
Am pornit să vedem șantierul de care pomenea bătrânul. Primarul Romeo Florian mă plimbă pe ulițele satului, multe asfaltate, altele în curs. Străbatem strada Avram Iancu, o uliță asfaltată. De ce poartă numele Crăișorului, întreb? Aici s-au așezat oameni veniți din inima Apusenilor și au adus cu ei spiritul și curajul celui care ne spunea că unicul lui dor a fost să-și slujească țara și pe moții lui dragi. Case mai vechi și mai noi, dar frumos dichisite, grădini curățate și săpate în așteptarea semințelor. Flori la stradă și în unele curți.
Urcăm cu primarul sute de metri. Utilaje grele, basculante pline cu material pietros. Mii de tone de piatră au fost împrăștiate aici, ne spune Romeo Florian. Altădată, înotai în noroi. Pe ulițele multe la număr te poți și pierde. Cineva zicea, mai în glumă, că vor trebui amenajate două-trei sensuri giratorii.
În satul cu o mie de suflete, noul a prins rădăcini sub aspect edilitar-gospodăresc. Ulița “După Grădini” sau drumul comunal de la Bungard spre gară sunt asfaltate. În zona gării, se va face un pod și se asfalta calea de acces, iar un alt pod va fi construit pe DJ 151, odată cu modernizarea acestui drum județean.
Ajungem la grădiniță. O investiție de o jumătate de milion de euro. Este un spațiu ultramodern, cu toate facilitățile necesare unei activități instructiv-educative, cu săli pentru sport, pentru joacă, băi adaptate vârstei, iar afară, un părculeț dotat corespunzător. Educatoarea Daniela Pop este o privilegiată, la fel cum sunt și cei 18 prichindei. O grădiniță, ne spunea primarul Florian, ce dispune de cele mai bune condiții. Și copiii de aici merită acest lucru.
Pe platoul de lângă biserică, o construcție veche de prin 1720, se poate admira satul. Amintim că lăcașul de cult a fost cumpărat de la cultul evanghelic cu 225.000 lei, în anul 1978. Satul Sângeorzu NOu a avut de suferit de-a lungul anilor, memoria colectivă reține prăpădul făcut de mercenarii generalului Basta.
Au slujit aici preoți vrednici și poate că cel mai îndrăgit a fost Vasile Beni, ce a păstorit vreme de 15 ani și care, chiar dacă slujește la Bistrița, păstrează satul în inimă. “Privesc spre toți și parcă-i văd ș-acum/ La ceas de seară, uneori târzie/Cum în ajun de sărbători sau de Duminici/Cu traista de prescuri se pregăteau de Liturghie/Sângeorzu Nou, un sat cu oameni de omenie”, așa cum scrie părintele Beni în recenta lui carte “Caută pacea și o vei afla”.
Satul Sângeorzu Nou, fără exagerare, a renăscut în ultimii ani. Primarul comunei Lechința, de care aparține, e oarecum mulțumit, dar merge mai departe cu investițiile. În locul limbajului cifrelor, enumerează cu vădită satisfacție, obiectivele finalizate: căminul cultural modernizat din temelii, lângă el capela. Apoi, grădinița model, ce nu are termen de comparație. Rețeaua de apă, de canalizare și cea de gaz, funcționale. Iluminatul stradal face ca noaptea să devină zi. Drumurile-s în plin șantier, pentru modernizarea cărora au fost alocate sume consistente de bani. Odată cu reabilitarea DJ 151, satul va îmbrăca o altă haină spre mulțumirea celor 1000 de suflete.