Sărbătoare a Cărții la Rodna

Sub egida Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, a Complexului Muzeal BN, Muzeul Etnografic și al Mineritului Rodna, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, Filiala Năsăud și ASTRA Năsăud, s-a desfășurat o grandioasă sărbătoare a Cărții, lansarea romanului ,,O mie și una de dimineți-NORA” al scriitorului Macedon Tofeni, membru în Liga Scriitorilor Români. A fost multă lume, peste șaizeci de scriitori, profesori, intelectuali, rude și prieteni ai autorului, mulți cei care au cunoscut-o pe eroina romanului, profesoara Eleonora-NORA, toți cei care au dorit să participe, fie și pentru câteva ore, la o comuniune a bucuriei sufletului, a fost zâmbet, a fost relaxare, a fost nostalgie aici la muzeul rodnean, grijile noastre zilnice au fost lăsate afară. Am simțit că facem ceva bun, după stupida pandemie globală, iată, viața își cere drepturile izbucnind în farmecul mălinilor, în tăriile albastre și-n Someșul nostru cel de toate zilele care își poartă apele mai liniștit și mai gânditor...
Domnul Macedon Tofeni are inspirație și curaj când debutează, biologic, destul de târziu pe scena literelor românești, însă și Tudor Arghezi a debutat târziu, dacă păstrăm desigur proporțiile.. Este primul roman al lui Macedon Tofeni, este o încercare reușită de a-și activa amintiri dragi și duioase, care i-au zbuciumat și înfrumusețat sufletul, autorul intră cu curaj și atenție în propriul subconștient și ne oferă nouă cititorilor, o tulburătoare poveste de dragoste, sunt de fapt primii fiori emoționali ai tânărului de odinioară abia ieșit din adolescență, ajuns dintr-o dată într-o altă lume. Imediat după ce am citit primele pagini ale cărții, gândul mi-a fugit la ,,Sburătorul” capodopera liricii lui Ion Heliade Rădulescu, care a descris magistral chinurile iubirii, tulburare până la epuizare cu senzația chinuitoare a dragostei neștiute și neîmplinite, sunt primii fiori ai iubirii, Sburătorul fiind o baladă, lirismul fiind înfățișat sub forma epică. ,,Răcori mă iau la spate...ard buzele mamă, obrajii-mi se pălesc... inima-mi zvâcnește și zboară de la mine...îmi furnică prin vine,..în brațe n-am nimica și parcă am ceva...pune mâna mamă pe frunte, ce sudoare, unul arde și altul mi-a răcit...”
Așa a ars și inima lui Tofeni, a ars și sufletul tânărului Gogu în fața tinerei și duioasei profesoare Nora, ea însăși neștiind bine ce se întâmplă, dragostea aceasta între două inimi își are căile și legile ei și mai totdeauna se strecoară în taină, este taina vieții, a împlinirii care, neapărat, trebuie să treacă prin suferință.
Romanul ,,O mie și una de dimineți-Nora” a apărut în anul 2023 la Editura timișoreană ,,Castrum de Thymes”, cu o prefață semnată de prof. Ioan Seni, o postfață semnată de editorul Daniel Luca și coperta cărții făcută de Nicolae Toma, după o fotografie din colecția autorului. Este dedicat de autor ,,Nepoților mei, Marian, Andrei și Alex-un îndemn spre cunoașterea culturii și ca o revoltă la marginalizarea literaturii clasice române din școli.”Macedon Tofeni ni-l aduce martor pe marele Willian Shakespeare care spunea, ,,Dacă nu-ți aduci aminte de nicio nebunie pe care s-o fi făcut în numele iubirii, înseamnă că n-ai iubit niciodată.”
În Prefață, prietenul și mentorul autorului cărții, prof. Ioan Seni, ne spune, ,,La prima lectură a romanului mă îngrijora faptul în care autorul își expunea stările sufletești, devenea de la un episod la altul tot mai vulnerabil, își da tot din casă, își dezvăluia secretele sufletului observând între timp că de fapt, prin această strategie își capta cu siguranță cititorul îl făcea tot mai curios în a parcurge cele o mie și una de dimineți.” În Postfață, Daniel Luca, critic literar, editorul cărții, ne spune, ,,Nicio poveste de dragoste nu este identică cu alta, așa cum tema iubirii se pierde în negura vremii...Este...o poveste de dragoste fără happy-end, deși este trăită la intensitate maximă, iar motivele adevărate ale rupturii rămân învăluite în mister. Dar intensitatea este atât de mare, încât amintirea acesteia va rămâne de neșters de-a lungul întregii vieți a protagondiștilor, atât la nivel interior(sufletesc), cât și la cel exterior(rana va rămâne o cicatrice permanentă).”
Romanul se termină spre taină, totuși, autorul rămânând cu imaginea a ,,Doi tineri se prind de mâini și o iau la fugă peste întinderea albă, înspre păduricea de la marginea satului...Toată această lume albă și nevinovată era a lor, numai a lor!”.
A vorbit multă lume despre carte. Domnul Ioan Mititean, președintele Ligii Scriitorilor Români, filiala Năsăud, ne-a spus, ,,Cartea de azi este o căutare, este o cale de cunoaștere, o încercare de a găsi drumul spre mister, este o meditație, este dorul de trecut ce inspiră un strigăt a unei stări emoționale, un strigăt cutremurător, o călătorie prin timp, unde autorul se întoarce pentru a-și recupera amintirile tinereții cu dorința puternică de a învinge timpul. O neliniște specifică stării de dor, tratează o lume a mitului, o poveste petrecută într-un sat, pe o vale, unde se vindecă setea de mîntuire. Dorul de adevăratul spațiu mioritic.” Editorul Daniel Luca a remarcat, ,,Toi sunteți minunați, sunteți frumoși, este o reală bucurie, cartea aceasta doare, strunește narațiunea foarte bine, iar Ioan Seni, președinte de onoare al ASTREI năsăudene, ne-a arătat că este ,,Un moment special deosebit, o identitate năsăudeană.” Nicolae Toma ne duce tocmai la Goete, la ,,Suferinele tânărului Werther” și ne spune, ,,Cât poate gândi omul o noapte, niciodată nu-i târziu să-i afișezi talentul...”Doamna Lucreția Mititean arată, ,,Autorul visează, iubește la vedere, a simțit cu adevărat dragostea tinereții, te obligă să citești”, iar Griore Avram ne spune, ,,Munca învinge totul, Macedon Tofeni este consecvent și permanent, a identificat un drum, îl conduce o stea care s-a și aprins.” Profesorul și scriitorul Mircea Daroși, prietenul nostru, are un discurs remarcabil, de înaltă ținută intelectuală, ,,Macedon Tofeni are simțul scrisului, cartea se citește foarte ușor, dânsul are un stil cursiv, compoziția așezată, fraza curge ca și Someșul nostru, autorul scrie cu emoție și sensibilitate, creează emoție.”
Și eu am luat cuvântul, și am remarcat că acest prim roman al domnului Tofeni este un succes, parcă undeva, la gura sobei într-o seară cu iarnă viscolită, cineva ne povestește blajin, liniștit, curgător, atent la detalii, despre o frământată poveste de iubire, nu mai contează cum se termină această poveste... Știm doar că apele Someșului vin și trec mereu prin același loc și tot mereu pleacă și iar pleacă undeva departe, spre misterul pe care acum și aici nu-l vom dezlega niciodată...
Mulțumim și felicităm organizatorii acestui frumos eveniment cultural, muzeograf Floarea Grapini, care a prezentat aspecte din viața și activitatea lui Macedon Tofeni, (și care ne-a cerut să ținem un moment de reculegere pentru Nora), custode Ileana Horga, ing. Vlad Horga, aceste este unul dintre personajele cărții, și desigur, nu în ultimul rând pe Macedon Tofeni care a depus multe eforturi de organizare.
Rodna este plastic văzută în carte. ,,E toamnă în Munții Rodnei. Diminețile sunt aici fără cer!...Rodnenii iubesc muntele dar nu o spun. Ei cred că orice iubire mărturisită este o iubire pierdută pe veci.”
Surâsul pierdut al Giocondei lui Da Vinci, pe care curajos și îndrăgostit autorul romanului nu se sfiește să-l identifice cumva cu surâsul Norei, rămâne să plutească peste această carte și să-i ofere o emoție care nu se va piede în amintiri.