Scrisoare din Săsarm

Domnul Ioan Rus este învăţător din com. Chiuza, satul menţionat în titlu şi locuieşte acolo la nr.56. A activat şi ca profesor, îndeosebi de matematică, 28 de ani, muncind cu tragere de inimă specifică acestor apostoli ai sufletului care sunt dascălii.. Acum este în piscurile vieţii, are 85 de ani şi priveşte adesea vremea rămasă în urmă, ca un alpinist urcat pe vârrfuri himalayene ale existenţei. Mărturiseşte dragostea sa pentru citit şi cu deosebire pentru cotidianul „Răsunetul” în cuvinte emoţionante: Cităm:”Sunt un vechi abonat la ziarul „Răsunetul”., fac şi colecţie.Citesc cu multă pasiune toate articolele şi în special pagina de „Logos” (urmează un şir de elogii multiforme la adresa subsemnatului-scuze!), „ziar de care numai moartea mă va despărţi .Las urmaşilor mei ca şi ei să fie abonaţi la acest minunat ziar, de mare folos sufletesc..”

Misiva vrednicului dascăl şi cetăţean Rus Ioan nu a avut ca pricină musai să aducă elogii, deşi acestea sunt repere importante, ci să vină în ajutorul lui Vasile Mititean din Agrişul de Sus, a cărui confesiune din luna martie- „Calvarul uunui om necăjit” -/ „m-a cutremurat” zice domnia sa, cu articolul „Calvarul unui om necăjit” din luna martie. A încercat să ia legătura telefonic şi n-a reuşit .A trimis o scrisoare recomandată cu aviz, solicitând ca dl.Vasile Mititean să meargă la Săsarm, cu buletinul, să primească acea sumă de bani, dar nu a mai sositt vreun alt semn ca răspuns. . Acum a apelat la subsemnatul, care am comentat subsecvent situaţia celui năpăstuit de la Agrişul de Sus. Am sunat la nr. recomandat de dl Mititean/0749/300.766, dar nu răspunde decât un robot fără suflet. Dl. Ioan Rus o duce greu foarte la anii domniei sale. Îngrijeşte o femeie foarte în vârstă şi vrea totuşi să vină în ajutorul lui Vasile Mititean cu o sumă de bani (nespecificată). Avusese o datorie către un mecanic strungar ce i-a făcut o anumită lucrare şi omul acela a murit. Astfel, n-a mai putut să-i dea ce-i datora, dar conştiinţa nu-i era împăcată, ca un om cu sufletul curat şi temător de Dumnezeu..Şi-a mărturisit preotului din Săsarm neliniştea şi acesta- adevărat doctor sufletesc şi bun slujitor al Domnului HRISTOS, l-a îndemnat să dea acea sumă „unui om necăjit sau în nevoie”. Ce sfat bun, vrednicule preote!! „Să-ţi răsplătească Dumnezeu / Că-i bun şi mare!”- zice George Coşbuc

Epistolia dlui. învăţător emoţionează prin dovada frumuseţii sufleteşti a omului care are o conştiinţă, a celui ce nu are pace cu sine ştiindu-se dator. Şi cu dragoste pentru dreptate, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe omul drept., aşa cum spune o foarte veche rugăciune creştină, căci Părintele ceresc este:” Dumnezeul îngerilor, al puterilor,a toată zidirea şi al întregului neam al celor drepţi care trăiesc înaintea feţei Tale”… Într-o lume în care multora le este scârbă de dreptate, iată şi oameni drepţi. Firesc este deci să ne bucure elogiile ce ni le adresează un astfel de om şi ale consătenilor domniei sale prezente in extenso în finalul epistoliei. La urma urmelor, reproducerea acelor nu ar fi o lipsă de modestie, din moment ce adesea subsemnatul a fost citat în multe biserici, citit în salile profesorale ale unor şcoli, la clase de elevi, în sate şi urban, toate fiind la urma urmelor daruri cu care Dumnezeu îi dăruieşte pe cei care iubesc poruncile şi numele Lui.