Sculptor şi statuie, Creator şi creaţie

„Doar omul prost sau plin de trufie poate să aibă îndrăzneala de a spune că între HRISTOS şi alţi mari bărbaţi ai istoriei sau întemeietori de religii ai putea pune semnul egalităţii”- spune Nicolae Velimirovici, Apostolul Serbiei. Cei cu sufletul curat, care citesc Sfintele Evanghelii, rămân copleşiţi de autoritatea cu care vorbeşte HRISTOS („încât mulţimile erau uimite”- notează evangheliştii), frumuseţea desăvârşită a fiecărei fraze, profunzimea sensurilor, adevărul de neclintit al oricărei ziceri, demnitatea excepţională a comportamentului, împărătească, dincolo de care ne dăm seama că nu avem doar o extraordinară personalitate mundană, ci Dumnezeu, Fiul Părintelui ceresc de dincolo de scânteierea stelelor. El a dăruit Legea veche, a insuflat vorbirea profeţilor, e Cel Care stăpâneşte cu maiestate natura şi Universul. El este inspiratorul ştiinţelor şi artelor şi al oricărui bine. „Fără mine nu veţi putea face nimic.”/ „Zadarnic s-ar trudi ziditorii, dacă n-ar zidi Dumnezeu.”(Ps.) Avem diferenţa dintre Creator şi opera sa, dintre sculptor şi statuie.
Aflat pe insula Sf.Elena, în solitudine şi umilinţe, Napoleon, acest om de o măreţie trecătoare, a rostit următoarele cuvinte: ”Alexandru, Cezar, Hannibal, Ludovic al XIV-lea, cu tot geniul lor, nu sunt nimic.Ei au cucerit lumea, dar nu au putut să-şi cucerească măcar un singur prieten adevărat. Şi iată, HRISTOS cheamă şi îndată, generaţii întregi de oameni vin laolaltă, legaţi printr-o dragoste frăţească mai puternică decât orice rudenie de sânge. HRISTOS aprinde flacăra iubirii, care arde tot egoismul şi depăşeşte orice fel de dragoste de pe pământ.”