Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat ocrotitorul României

”Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel mi-nunat, iar de la mormântul tău din Patras chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în Ro-mânia iarăși ai venit, unde pe Hristos l-ai propovăduit.” (troparul Sfântului Apostol Andrei)
Datori suntem noi, creştinii, a aduce slavă, cinste şi închinăciune către toţi sfinţii, de vreme ce ei, bine vie-ţuind şi toate poruncile lui Dumnezeu păzindu-le, s-au fă-cut prieteni de aproape ai Lui. Căci, învrednicindu-se de Împărăţia cerurilor şi fiind aproape de Dânsul, acum se roagă de-a pururea pentru mântuirea şi ocrotirea noastră.
Sfântul Apostolul Andrei s-a născut în anul 6 în Betsaida, Iudeea, și a adormit întru Domnul la 30 noiem-brie anul 60 la Patras, Achaia (Grecia). A fost un Apos-ol al Mântuitorului Hristos și frate cu Simon Petru. Evan-ghelia după Ioan menționează că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Iisus. Conform aceleiași Evanghelii, Andrei l-ar fi dus pe fratele său Simon Petru la Iisus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1, 35-42). De aici provine caracte-rizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. Numele An-drei provine din greaca veche, care era lingua franca a Vechiului Orient, și înseamnă bărbat, iar substantivul corespunzător andreia înseamnă bărbăție, curaj.
În timpul activității publice a Mântuitorului Sfântul Apostol Andrei a ascultat învătura Domnului și a beneficiat de ocrotirea Acestuia. Împreună cu ceilalți frați ai săi Apostoli Sfântul Apostol Andrei i-a urmat întru totul îndemnurile cerescului său Învățător. După Înălțarea Domnului la ceruri Apostolul Andrei a plecat în misiune. Este mai puțin cunoscut unde a propovăduit la început. La Sinodul apostolic care a avut loc în jurul anilor 49 – 50 la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia Minor (Dobrogea). Mai întâi Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia Minor, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a Evangheliei ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. În jurul anului 350 împăratul Constanțiu al II – lea (fiul lui Constantin cel Mare) aduce moaștele Sfântului Andrei la Constantinopol și le așează în Biserica Sfinților Apostoli din capitala Imperiului.
Pe noi, românii, ceea ce ne interesează mai mult din punctul de vedere al misiunii Sfântului Apostol Andrei este misiunea creștină pe care el a desfășurat-o în Scytia Minor. Aici el a predicat mândrilor ciobănași daci care l-au înțeles mai bine decât în alte părți ale lumii datorită faptu-lui că în religia lor exista credința în învierea morților, pia-tra de temelie creștinismului și piatră de poticnire pentru populațiile păgâne.
Diferiți autori patristici și pre-patristici amintesc trecerea Sfântului Apostol Andrei prin țara noastră. Pseu-do-Chesarie, posibil frate al Sfântului Grigorie Teologul, este primul care a scris despre trecerea Sfântului Apostol Andrei prin Scytia Minor. (”Caesarii sa pientissimi viri fra-tris Gregorii Theologi Dialogi quattuor”, în J.-P. Mig-ne, Patrologia graeca, vol. 38, Paris, 1862, col. 851-1190). Acesta va fi citat mai târziu de cunoscuții istorici biseri-cești Dionisie Exiguus (sec. IV), de călugărul Epifanie (sec. VIII) și chiar de patriarhul Fotie al Constantinopolui (sec. IX). Pe baza scrierilor acestor istorici bisericești din primul mileniu creștin învățatul mitropolit Dosoftei al Moldovei în cartea sa Viața și petrecerea sfinților scria că ”Apostolului Andrei i-a revenit (prin tragere la sorți”) Biti-nia și Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea unde e acum Țarigradul (Constantinopolul), Tra-cia și Macedonia, Tesalia și sosind la Dunăre și acestea le-a umblat.”
În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe țăr- mul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin şi unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şi din stânga Prutului, adică din Basarabia, care amintesc de tre-cerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pome-neşte de “schitul” sau “mănăstirea” lui Andrei, la care ve-neau Decebal şi Traian, cel din urmă ascultând şi slujba să-vârşită acolo. Există apoi câteva numiri de ape şi locuri ca “Pârâiaşul Sfântului Andrei”, “Apa Sfântului” sau “Peştera Sfântului Andrei”, care se vede şi azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de graniţa româno-bulgară. Toate acestea atestă prezența și misiunea Apostolului la noi.
Pe baza acestor dovezi istorico-teologice întru adevăr se poate afirma că poporul nostru, poporul român, este un popor format și ”crescut”, ca să spunem așa, ”la umbra Crucii”, un popor născut, singurul popor născut creștin. Este o afirmație care ne onorează nespus pe noi, pe români, dar care ne și responsabilizează. Mai ales astăzi când atâtea influențe nocive asaltează societatea, creștinis-mul, cultura și implicit întreaga societate națională și mon-dială.
Dar ca și creștini adevărați și demni fii duhovni-cești ai Sfântului Apostol Andrei noi trebuie să știm că în-treaga viața e o luptă, e o jertfă, pe care suntem datori să ne-o asumăm bine știind că după necaz vine bucurie, după moarte Înviere. Scriind aceste lucuri mă gândesc la o cu-vântare a părintelui stareț Ghelasie Țepeș de veșnică po-menire care spunea: ”salvarea din epidemie și din orice du-rere, din orice necaz (n.n.) va veni numai din potir” adică numai și numai de la Hristos, Biruitorul iadului și al mor-ții!
Să ne rugăm Domnului și Sfântului Apostol An-drei să ne ocrotească mereu, acum și în veșnicie cântându-i Sfântului Apostol împreună cu cei ce au alcătuit Acatis-tul lui ” Bucură-te, Sfinte Andrei Apostole al lui Hristos”.

Ioan Sabin Mureșan