Corespondenţă din Canada

Sfârşit de august

Nepotul Dan a început cursurile şcolare pe 29 august; e în al cincilea an de învăţământ. Cartierul unde locuieşte nu are spaţii publice decât două părculeţe şi o şcoală. De la Dan până la clădirea şcolii sunt nouă case (adică vile); până şi staţiunile balneare au câte ceva pentru trebuinţele casei; ei bine, nu; aici, în afara automobilelor personale, nimic nu tulbură suveranitatea liniştii.

Pe adresa lui Dan, cu nişte zile înainte, a sosit un plic din partea şcolii, cu un text despre drăgălăşenia începutului de an şcolar şi conturul unei şalupe; lui Dan i se cerea să coloreze barca în violet şi sa vina cu ea în prima zi de « rentrée ». Alţi copii, de la acelaşi nivel de clasă, trebuiau să coloreze în albastru. În prima zi de şcoală, cele două clase a 5-a au fost grupate dupa culoare. Aşa a luat naştere un nou colectiv al clasei; nou, în sensul că cei din clasa anterioară nu mai erau aceiaşi, decât parţial. De-a lungul celor câţiva ani de şcoala, ei, desigur că se cunoşteau, trecând an de an prin chisăliţa aceasta. Unde mai pui că nu se aplică dezideratul continuităţii; adică nu profesorii anteriori la materiile stabilite.

Festivitate de începere a noului an şcolar? Discursuri? Urări din partea arondismentului? Cui folosesc? Şcolarii au venit de plăcere sau de neplăcere. Deci?... Clasele au fost preluate şi duse la sala de curs şi, după instrucţiunile necesare, elevii au plecat acasă. Îi aşteptau calculatoarele…

Ei bine, m-am zburlit eu, care e motivaţia unui asemenea melanj în alcătuirea a mereu altei compoziţii a clasei? Mi s-a răspuns: Pentru a se cultiva la elevi capacitatea de adaptare la orice colectiv, în postura lor de viitori adulţi; un continuu exerciţiu de stimulare a inteligenţei, deci a capacităţii de a rezolva (într-un anume domeniu) situaţii ori probleme noi. Cred că aici e vorba şi de altceva, dar aspect necomunicat părinţilor (spre a nu le atinge cumva orgoliul): Cum rezultatele la învăţătură şi purtare (la şcolarii de nivelul lui Dan) sunt evaluate prin literele A,B,C - o reîmpărţire a claselor are scopul de a realiza, dinamic, o apropiere valorică între clase.

*

Umblând în acest sezon estival pe pământ nord-american, m-au interesat o seamă de fapte de aici şi de pe… generoasele noastre meridiane terestre, culese de mass-media. Zi de zi am urmărit, cu satisfacţie, evoluţia evenimentelor din Libia. Când e să cadă un dictator feroce, planeta merită să se bucure.

Dar nu mai puţin interesat am fost de climatul socio-politic al Canadei.

De pildă, m-am lăsat cuprins câteva săptămâni de tensiunea legată de sfârsitul iminent şi apoi de funeraliile lui Jack Layton, o personalitate charismatică a Canadei de azi, fost şef al Partidului Neodemocratic din Canada. Bolnav de cancer, s-a retras cu o jumătate de an în urmă de la conducerea partidului său, sfârşindu-şi viaţa la 61 de ani. I-am văzut în presa scrisă şi la televiziune fotografii de la vârste diferite. A fost un om frumos – mă refer la acea frumuseţe a cărei fizionomie reflectă nu mitocănia, nu donjuanismul, ci inteligenţa, educaţia, generozitatea, persuasiunea.

Câteva date care vorbesc de la sine, dintr-un sondaj realizat în zilele acestea: Deşi partidul său e situat în opoziţie, patru din cinci canadieni regretă dispariţia lui şi consideră a fi fost îndreptăţită decizia guvernamentală de organizare a funeraliilor naţionale. Mai mult: Dintre cei chestionaţi, 70% au declarat că la ultimele alegeri nu au votat pentru partidul său, dar că acum regretă dispariţia lui Jack Layton din viaţa politico-administrativă a Canadei.

O, Doamne! Ce înseamnă o lume în care să nu-l consideri duşman pe adversarul

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5