Unde sunt simbolurile economiei locale la Bistrița? NU NE VINDEM ȚARA – între slogan și realitate
Vin, 04/17/2026 - 20:38
„Nu ne vindem țara!” — un slogan care răsuna puternic în primii ani de după Revoluția Română din 1989. Era mai mult decât o lozincă. Era o speranță. O promisiune. Un legământ tacit între un popor abia ieșit din întuneric și viitorul său.
Cei care îl rosteau credeau într-o Românie puternică, construită pe ceea ce avea deja: industrie, resurse, inteligență, muncă. Credeau că ceea ce s-a creat în această țară aparține, în mod legitim, poporului. Dar, aproape imediat, acest ideal a început să fie ironizat. Ridiculizat. Minimalizat.
Au apărut „băieții deștepți”.
Pentru ei, viitorul nu însemna consolidare, ci vânzare. Nu dezvoltare, ci lichidare. Argumentul? Nevoia de valută. Deschiderea către Occident. Integrarea. Etichetele au curs rapid: cine nu era de acord devenea „anti-european”, „retrograd”, „nostalgic”.
Dar o întrebare simplă rămâne: au uitat cei care au preluat România că aceasta nu avea datorii externe majore? Nu, nu au uitat. Doar că altceva le lipsea — accesul la resursele convertibile, la capitalul rapid, la câștigul imediat.
Și atunci a început vânzarea.
Fabrici, uzine, terenuri, resurse. De la subsol, la sol și până în aer. Totul a devenit marfă. Totul a devenit negociabil. Iar cei care semnau nu erau simpli executanți. Erau beneficiari direcți sau indirecți ai acestor tranzacții.
Astăzi, privind înapoi, bilanțul este dureros.
Unde sunt marile platforme industriale? Unde sunt simbolurile economiei locale? La Bistrița, lista e cunoscută și apăsătoare: CPL, Sticla, Netex, Mătasea, Mecanica, IUT. Nume care odinioară însemnau locuri de muncă, stabilitate, identitate. Astăzi — tăcere. Ruine. Sau, mai grav, uitare.
Cine a decis? Cui s-au vândut? În ce condiții?
Întrebări fără răspuns.
Și poate cel mai grav nu este faptul că s-a vândut. Ci faptul că nu a răspuns nimeni. Nicio responsabilitate. Nicio asumare. Doar averi crescute spectaculos pentru cei care au avut pixul în mână în momentele „decisive”.
Iar prezentul pare să repete trecutul.
În aceste zile, numele lui Ilie Bolojan apare din nou în contextul unor posibile „optimizări”, „reorganizări”, „valorificări de active”. Termeni eleganți pentru același proces vechi: înstrăinarea.
Oare mai există ceva de vândut?
Oare mai există ceva de apărat?
Și, mai ales: mai există conștiință?
„Nu ne vindem țara” nu mai este astăzi un slogan. Este o întrebare. Una incomodă. Una care ne privește pe toți.
Pentru că, dincolo de vinovați și de tăceri, rămâne o realitate simplă: o țară nu se pierde într-o zi. Se pierde puțin câte puțin. Cu fiecare semnătură. Cu fiecare compromis. Cu fiecare tăcere.
Dorel Cosma
Citiţi şi:
- PRO-VERBE: Tăcerea e de aur și vorbele de-argint
- USR: Prin legea care blochează listarea companiilor de stat, alianța PSD-AUR nu apară interesele României, ci sinecurile PSD
- Prof. Mirela Rus: Tăcerea grăitoare – dar de la Dumnezeu
- Vineri, 19 mai, de la ora 13.00, la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” va fi lansat volumul „Admirabila tăcere. Jurnal, 1970-1972“ de Alexandru Mironescu
- Premiul „Răsunetului cultural” la Festivalul Naţional de Poezie George Coşbuc, Bistriţa, 2013: PAULA SUCIU
Ultimele stiri
Vin, 15:08
Șofer din Cormaia, prins băut la volan 
Cultura
În „ziarul politic independent” „România Nouă” (an. III, nr. 151, din 14 aprilie 1935), director...
Comentarii
Rus Augustin -
STIMATĂ ȘI APRECIATĂ DOAMNĂ CORNELIA
ONORATĂ FAMILIE ARCHIUDEAN
Capacitatea de a...
Comnn Nastasia -
La câți mai mulți ani..!!!
Să trăiți că ne trebuiti !!!
Olimpiu Nușfelean -
La mulți ani cu sănătate doamnei profesor Ana Tătar, om și dascăl ce merită o nestinsă prețuire! Și...
rasunetul -
0 263 233 583 - Centrul de Sănătate Mintală
Tămășan Coralia Felicia -
Oare cine a scris versurile,tot domnul Mititelu?
Aniversări
La popas aniversar, gândurile noastre se îndreaptă către doamna profesor Elena M.
Profesorul Marian Coman, directorul Liceului de Arte "Corneliu Baba"din Bistrița, își aniversează ziua de naștere. Îi adresăm sincere urări de bine,...
La ceas aniversar, urările noastre se îndreaptă către doamna prof. Crina Clapou, directorul Grădiniței cu Program Prelungit nr. 3 Bistrița.
In Memoriam
Sunt oameni a căror biografie poate fi povestită prin funcțiile pe care le-au avut, prin locurile în care au slujit și prin anii pe care i-au...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Comentarii
Sunteți “nedrepți! “ Nu realizați ca am “scapat” cu succes de industria romanesca , “un morman de fiare vechi”? Nu realizați importanța “investitorului străin”, pardon, prădătorului străin în cârdășie cu cel autohton? Și cea mai mare “realizare” de când suntem în ue, legarea dopului de sticlă?!
Adaugă comentariu nou