Premiul „Răsunetului cultural” la Festivalul Naţional de Poezie George Coşbuc, Bistriţa, 2013: PAULA SUCIU

Fire de nisip

Nu mai visăm;

suntem prea realişti...

Nu mai sperăm;

suntem sobri şi trişti...

Avem voaluri,

câte-o sută pe chip...

Ochii – în maluri...

Orizontu-i nisip...

Acuarelă

Iau pensula...

pictez cuvânt cu cuvânt,

arunc împrejuru-mi

doar vorbe în vânt...

Roua cade rece pe pământ,

lacrimile mele se transformă-n cânt...

Mă leagăn purtată

de iarba uitată,

de mult în şopru la uscat.

Mă las fermecată

de două vise solidare,

mă las purtată-n nori

de braţele tale...

Tăcere gălbuie

Mister de nouri galbeni

se-ntinde pe lac.

Un susur lin de ape

cu mâna-n valuri fac.

Nuanţe de vise se-ncarcă pe şesuri,

aici iau sfârşit al relelor mersuri.

Culori transparente

de cuvinte nezise.

Acum iau naştere

Porţile deschise.

Porţi imense,

de argint sclipitor,

Gardian lângă ele –

un înger păzitor.

Şi trec de pragul lor...

E numai tăcere.

Gândul mi-e străbătut de linişte,

o calmă adiere...

Scrisoare

Timpule,

eşti un actor cu masca pictată

de vise, de soare,

de viori pe tăcere uitată...

Ştii dorul cum mişcă a rouă

pe petalele copilăriei...

Minune!

Pânzele, norii îşi plouă...

Du-te, timpule! Du-te departe!

Scrisorile tale, pe frunze-or fi carte...

Du-te! Du-te, dar du-mă cu tine!

Unde? Cum?

Într-un tub de cerneală...

(Timpul trece...

E-o problemă morală?)

Dă-mi amintirile,

dă-mi lacrimile;

le vreau înapoi...

Dă-mi florile;

e doar vânt între noi...