Slugă la doi stăpâni şi măştile bigotismului omenesc!

Memoria uneori ne joacă feste!

În cadrul ministagiunii teatrale, din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru şi Literatură „L. Rebreanu”, ediţia a XIII-a şi a Teatrului Profesionist de Proiecte „L. Rebreanu” Bistriţa, în ziua a cincea a festivalului, sala arhiplină a Palatului Culturii a fost gazda, în 29 noiembrie, a unei traduceri şi adaptări a celebrei piese comedia dell’arte „Slugă la doi stăpâni”, după Carlo Goldoni, în viziunea regizorală a lui Marian Stan, scenografia fiind semnată de Mihai Panaitescu. Am remarcat costumaţia de epocă luxuriană şi muzica italiană.

         Problema sau chestiunea este antică şi de demult, cum ar spune cronicarul acelor vremi trecute, dar mereu prezente în contemporaneitate, căci de la crearea Omului de către Dumnezeu-nonterestrul, Adam, ca un hibrid între ADN-ul divin şi om-maimuţă antropoidă de pe Terra, a suferit şi suferă şi azi, după mii şi sute de mii de ani de evoluţie, un Bigot cu B-mare, slujind la doi stăpâni, la Dumnezeu şi la diavol. Ca să ne facem mai bine înţeleşi, un hibrid este un hibrid, adică compus din două părţi, una cerească, divină, nonterestră şi una terestră-animalică. Deci, este, din punct de vedere genetic, un amestec, ceea ce şi înseamnă în limba simeriană numele primului om – Adam! Un impur!

         De aici deosebirea esenţială dintre procreerea umană – maculata concepţie şi ceea a Dumnezeului-întrupat, a Dumnezeului cu chip de om – Iisus Hristos, născut altfel decât oamenii, prin însămânţare artificială, in vitro, prin inginerie genetică, adică prin imaculata concepţie!

         Dar Iisus Hrisatos, în planul lui Dumnezeu şi în credinţa noastră este, de fapt, prototipul omului viitor de pe Terra, ce poate, născându-se prin imaculata concepţie, deci prin însămânţare artificială, clonare, imaculate concepţii, cu femei pământence virgine, fecioare, precum fecioara Maria, astfel el, omul astfel născut ca şi Iisus, putând dobândi calităţile genetice, mentale, morale şi fizice, spre a trece şi depăşi procesul morţii biologice, animalice, precum Iisus şi precum cântă cu bucurie şi speranţă oamenii de Paşti – „Iisus a înviat din morţi/ cu moarte pe moarte călcând”, în termeni medicali, printr-o supra-conştiinţă extinsă, cum o au pacienţii  reveniţi la viaţă în această lume 3D, tridimensională, din morţile chimice, aparente, oare şi Sfânta Treime să facă aluzie şi la lumea 3D în care, cu onoare, vieţuim?

         Era necesară această paranteză-călătorie în timp, în trecutul uitat al omenirii, căci numai cunoscându-ţi cu adevărat trecutul, adevărata istorie a umanităţii, poţi să-ţi construieşti prezentul continuu, numit şi viitor! Iar limba universală ce o vorbeau oamenii înainte de încurcarea limbilor la Turnul Babel, era limba ştiinţei, limba matematicii, ştiinţa infinitului!

         Deci, omul slugă la doi stăpâni – Dumnezeu şi diavol, străbate şi el timpurile şi este reluată, dezbătută, meditată filozofic şi artistic în toată istoria omenirii!

         Căci, ca să te poţi mântui, să învii, trebuie să te purifici de hibridarea animală, vorba lui Cioran, „greu mai moare maimuţa din om”, deoarece în hibridul Adam există două feţe ale sale, una divină – spiritul, sufletul, şi alta diavolească – trupul animal, animat de beţia simţurilor în deşărtăciunea deşărtăciunilor, astfel că „Adună-ţi comori spirituale în cer, sufleteşti, mentale de înţelepciune, iubirea de ştiinţă - filozofie, aducă nu conturi în bănci, maşini bengoase, vile cu 20 de camere, locatarul locuind în una, spre lăcomia sa animală şi narcisismul funciar ce-l va pierde, despărţi de cer şi de Dumnezeul spiritual! Căci omul, supus foamei de bani, de hrană materială, de valori materiale, slujeşte de fapt diavolului şi trupului său animal, iar ocupându-se de ştiinţele cosmice şi de cosmoarte, artele cosmice, cereşti, este mai aproape de Dumnezeu decât crede. Căci, se pare, aleşii, reprezentanţii, fiii lui Dumnezeu, sunt geniile ştiinţifice şi artistice, adică oamenii creatori spiritual cu capul de pe umeri şi nu cu creierul din pantaloni. Poate de aceea aluzia numelui, în multe comedii, întâlnit – Pantalone! Toate cuvintele şi expresiile omeneşti au o rădăcină divină-tainică, ascunsă, uitată de un om contemporan, suferind de amnezie de 2000 de ani.

         „Slugă la doi stăpâni”, după Carlo Goldoni, astfel ar trebui înţeles, meditând la mesajul subliminal, la interfaţa spectacolului.

         În distribuţie au evoluat, pe scenă, încercând să contureze moravurile unei epoci apuse, dar mereu contemporane, a inechităţilor sociale dintre stăpâni şi slugile lor, actorii: Andrei Pascu – Truffaldino, Cristina Lazăr – Beatrice, Mihai Panaitescu – Florindo şi Amelia Creţiu – Smeraldina.

         Ideea centrală a acestei viziuni regizorale este foamea, cuvânt rostit de cele mai multe ori, poate şi datorită reacţiei biologice a organismului uman în faţa stresului informaţional – internetul şi telnologie-ştiinţific.

         Şi Biblia ne avertizează, după căderea în păcatul originar a oamenilor, adică în beţia simţurilor animalice ale trupului, că de acum înainte până la Judecata de Apoi, omul va trebui să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu sudoarea frunţii şi a palmelor, deci cu ştiinţă şi tehnologie practică, faptică. Deoarece, credinţa fără faptă este moartă, iar fapta fără ştiinţă la fel. Cam acesta este Domnul şi Calea Cristică, unica, prin dobândirea ştiinţelor cosmice universale! Oamenii sunt nişte fiinţe înfometate, uitând  în vieţile lor de spiritul şi sufletul lor! Ei, oamenii, slugi la doi stăpâni, aleargă toată viaţa să-şi umple „burta” şi mai puţin spiritul-sufletul! Foamea de putere, foamea de bani, de sex, dragoste etc. De diavol deci, şi nu de Dumnezeul Ceresc – ştiinţificul, de la care ne vine toată ştiinţa şi înţelepciunea şi tehnologia ce ne înconjoară. Nu-i aşa, „precum în cer, aşa şi pe pământ”! Numai că omul trebuie să se ridice din genunchi, din postura de slugă la doi stăpâni, la condiţia lui adevărată, necăzută în păcatul originar, de Fiu al lui Dumnezeu! Vă mai aduceţi aminte cine ne cere aceste lucruri, chiar Mântuitorul Iisus Hristos: „Îndrăzniţi! Adevărul vă va face liberi!! Şi „Purtaţi-vă ca adevăraţi Fii de Dumnezeu ce sunteţi!”

         Omule, jos măştile!

         No comment!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5