În stingere

Suntem în prima decadă din februarie şi nu este un strop de… zăpadă! Să intrăm într-o eră de încălzire termică a pământului prin care fulgii de nea să se stingă înainte de a ajunge pe dealuri, păduri, livezi şi lunci? E posibil să stingem anotimpul alb “White Season” printr-o răsturnare de proporţii ecologică a Terrei? Nu încerc niciun fel de răspuns, fiindcă realitatea este argumentul argumentelor, ea neţinând cont de cuvintele noastre, opiniile noastre, ci este doar semnalul mamei naturi la aberaţiile umanului din ultimii 200 de ani…

Suntem în plină criză economică, adică spus drept, în plină sărăcie, în care pentru mulţi viitorul este… în stingere!… Văd prea mulţi ochi fără strălucirea speranţei, văd prea mulţi paşi şovăitori şi plini de indecizii, văd prea multe chipuri în culorile amare… subiectul cam acelaşi, adică bani tot mai puţini, preţuri tot mai mari, dobânzi tot mai euro-durizate, locuri de muncă tot mai puţine cu program tot mai redus, într-un cuvânt depresie economică, recesiune financiară şi psihologică, totul parcă întru… stingere “stillstand”…

Suntem, de asemenea, într-o pantă descendentă ca demografie, avem două botezuri şi cinci parastase… satele, oraşele, îmbătrânite “Age-ing Village & Age-ing City” în care este prea multă absenţă sau deficienţă de copilaşi, de puştime, de juniorime… Să intrăm într-o eră de comunităţi în stingere “Extingishing Community”?, cu efecte de înrăutăţire a întregului areal social? Din nou, realitatea, cruda realitate “the cruel reality” este cel mai puternic doveditor “proofer” al tuturor teoriilor şi ipotezelor! A nu se uita că umanul “the Human” este, în esenţă, principalul factor economic, principala resursă atât ca productivitate cât şi consum, atât ca fiinţă roditoare ci şi ca fiinţă creatoare! Umanul în stingere înseamnă atât forţe de producţie cât şi relaţii de producţie în stingere, confirmând încă o dată învăţămintele istorice prin care economia -de piaţă sau planificată- este umanitatea însăşi!

Dacă suntem fiinţa în stingere, comunitate în stingere, atunci, Doamne! suntem şi naţiune în… stingere!!! Grav? Chiar extrem de grav! Dialectica însumărilor din primele două stingeri ne conduc inevitabil înspre stingerea ca neam, stingerea ca vatră, stingerea ca limbă, ca obicei, ca loc al fiinţei străbune “topos noetos”!

Să fie previziunile de mai sus coşmarul apocaliptic din viziunile unei psihologii comuniste? Posibil! Să fie declinul într-o eră a îngheţării umanului în el însăşi, iar efectele lumilor virtuale de tip internet, www şi telefonia celular-moleculară, doar finale iluzii într-o mântuire electronică? Posibil! Dar asta ar însemna că am şi ca specie în stingere! Să fim în amurgirea sapientică ca totalitate inevitabilă? Posibil! La fel de posibil ca toate patologiile prezentate să fie doar un episod tranzitiv în curgerea civilizaţiilor, şi revenirea va aduce un beneficiu inventiv, un salt de tehno-science întremător, ce va proba însăşi sapiens în auto-depăşire, de criză, de dificultăţi, de sine însuşi! Un lucru este cert, nu ne rămâne decât să luptăm, să învăţăm, să ne moralizăm ca soluţie întru mântuire! De individ! De comunitate! De naţiune! De specie! Ajută-ne Doamne să găsim căile ne-stingerii!