Studenții politehniști, în fața unor noi provocări

Marți, 3 octombrie 2017, în eleganta sală a Palatului Culturii din Bistrița, s-a deschis, într-un cadru festiv, anul universitar 2017/2018 la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - Extensia Bistrița. Au rostit alocuțiuni D-na Prorector Daniela Popescu, Virgil Ispas - Directorul Extensiei Bistrița, Președintele Emil Radu Moldovan, Dorin Stoian - Director Comelf, Primarul Ovidiu Crețu.
Interesante ni s-au părut gândurile pe care Prof. Dr. Mircea Gelu Buta le-a împărtășit celor prezenți, la sfârșitul întâlnirii: „În decursul secolului XX, medicina a instituţionalizat un conţinut tehnic care a impregnant toate sectoarele sale de activitate. De modul în care este executat acest rol depinde şi percepţia competenţei medicului în societate. Inevitabil, tehnicitatea actului medical continuă să progreseze, iar manipularea instrumentelor de explorare se face cu tot mai mare sensibilitate şi precizie, atrâgând în echipa medicală specialişti de înaltă calificare, iar aici i-aș numi pe absolvenții facultăților de Inginerie medicală.
Dar știința medicală funcționează pe un set de valori: simplitate, eleganță, predispoziție pentru control. În această goană după performanţă, medicul ca om de ştiinţă, absorbit de tehnică şi tentat să exploateze multiplele posibilităţi care i-au fost oferite, a început să se îndepărteze atât de omul cu corpul său, cât şi de problemele sale existenţiale.
Astăzi, realitatea ne arată că 50% dintre boli, infirmităţi şi decese sunt rezultatul stilului de viaţă pe care oamenii îl adoptă. Controlul asupra factorilor de risc, precum alimentaţia dezechilibrată, consumul excesiv de alcool, fumatul, drogurile, promiscuitatea sexuală, poluarea mediului etc., ar putea preveni 40-70% din totalul deceselor premature, 33% din totalul infirmităţilor şi 66% din totalul afecţiunilor cronice.
Dar cu siguranță nu totul este doar mediu. Sunt deja suficiente dovezi care să ne convingă că există o predispoziţie genetică pentru îmbolnăviri. De aici şi ideea unei medicini bazate pe depistarea genetică a persoanelor susceptibile de a dezvolta o anumită patologie. Este ceea ce se numeşte medicină predictivă. Dacă în trecut, plecând de la medicina curativă, se dezvolta medicina preventivă, iată că acum se întrevede un drum invers. Predicţia precede prevenţia, care ea însăşi precede tratamentul.
Postulatele etice de odinioară sunt astăzi pline de turbulenţe, deoarece ştiinţa nu este întotdeauna capabilă să furnizeze şi regulile morale ale aplicării sale în practică, iar pentru că responsabilităţile omului de ştiinţă au devenit din ce în ce mai mari, nici multitudinea de opinii şi nici raţionamentele nu pot să-l ajute întotdeauna cu adevărat.
Spun toate acestea pentru că, din punct de vedere tehnic, pot fi realizate foarte multe, dar nu toate realizările posibile din domeniul tehnic şi ingineresc sunt şi utile pentru ceea ce reprezintă viaţa umană, după cum nu toate descoperirile şi invenţiile tehnice pot fi, cu adevărat, bune. Există chiar o remarcă a Sfântului Apostol Pavel în acest sens: „Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos, toate îmi sunt îngăduite, dar nu trebuie să mă las biruit de nimic” (I Cor. 6, 12).
În această situaţie, echipa medicală va fi nevoită să dea dovadă, în primul rând, de respectul absolut al fiinţei umane, situându-se într-un permanent echilibru între ştiinţă şi semnificaţia sa, între practica medicală şi valorile umane. De aceea, întotdeauna este necesar a se da ştiinţei un sens uman, iar existenţei şi creaţiei omului un sens divin.