Suntem sau nu suntem singuri în nemărginirea Universului? (1)
Insistent şi mai tulburător ca niciodată, umanitatea îşi pune întrebarea dacă mai există alte forme de viaţă, eventual fiinţe cugetătoare, în Universul Timpului.
Dacă misteriosul „Gânditor de la Hamangia”, moaii din Insula Paştelui ori bunicii noştri se mărgineau să privească cu uimire misterioasa boltă înflorită cu stele, astăzi situaţia e alta. ”Copilul-umanitate” şi-a părăsit leagănul terestru şi-l cercetează cosmic, de la distanţă, prin sateliţi şi staţii orbitale. Şi încă năzuieşte” spre „curtea” sistemului solar. În acest stadiu al creşterii cunoştinţelor şi posibilităţilor, omenirea a realizat o succesiune de formidabile descoperiri, la care abia visa în urmă cu un secol. Dar...spre ce ne îndreptăm? Ce căutăm?
Este aproape o certitudine că în sistemul planetar al Soarelui nu avem fiinţe gânditoare asemenea nouă, deşi spre final de secol XIX, omenirea se entuziasma atunci când au fost descoperite „canalele marţiene” Schiaparelli, (1877), iar britanicul H.G. Wells să îşi scrie romanul (SF) „Războiul lumilor”-ce închipuia un atac al marţienilor asupra Pământului. Se mai speră la o minune, ne exaltăm la vederea unei umbre pe Planeta Roşie, dar şansele de a afla viaţă aproape de noi par mici sau nule.. Astrofizicienii ar fi fericiţi să afle nu umanoizi, ci măcar forme elementare de mixomicete. Avem o altă perspectivă asupra propriei Galaxii şi am aflat că doar în Calea Lactee, de care ţinem, există circa o mie de miliarde de....sisteme stelare cu planete aferente, Calea Laptelui fiind abia una din marile grupări celeste galactice.. Între atâtea –practic mii şi miliarde de sisteme şi metasisteme galactice- mintea omenească se zbuciumă şi azi, socotind că nu e posibil să fim solitari.
Scrierile religioase, cu deosebire cea mai cunoscută carte a omenirii, Biblia- nu conţin nicio referire la civilizaţii extraterestre şi de peste tot respiră sugestia că acest Univers, în toată nemărginirea lui, este făurit doar pentru umanitate. Fiul lui Dumnezeu, IISUS HRISTOS, Creatorul nostru şi al Universului, Care şi-a asumat şi starea de om, nu a făcut niciodată vreo referire la alte existenţe decât la oamenii şi la fiinţele cereşti dintr-un alt Univers, atemporal, ce se află „în lumină neapropiată”-cum se exprima Sf. Apostol Pavel acum două mii de ani (sau Magonia-în termenii unor astronomi de azi). Cutezanţa gândirii omeneşti nu se lasă înfrântă şi aceasta încă de pe vremea când nu dispuneam de resursele tehnologice de acum.. În plin Ev Mediu, lucrarea lui Giordano Bruno(1548-1600) „Despre infinitatea Universului şi a lumilor” afirma cu tărie conceptul că stelele sunt fiecare asemenea Soarelui nostru, existând un număr infinit de civilizaţii. Chiar în faţa morţii(1600), în faţa cumpliţilor săi vrăjmaşi, Bruno nu a renunţat la crezul său:: „Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui”.După patru sute de ani,Papa Ioan-Paul al II-lea îşi exprima”profunda durere”pentru eroarea comisă împotriva lui Bruno.” Relativ recen, la 13 august 2015, astronomul Vaticanului, Jose Gabriel Funes ne siderează cu afirmaţii că „fiinţe extraterestre există în Univers şi este posibil să aibă suflet”;extratereştri „ar putea exista şi aş boteza cu plăcere un extraterestru” şi mai mult, dar fără a argumenta, cum că „aceştia sunt în strânsă prietenie cu Dumnezeu(!?n.n.)”.
Evenimentele ultimilor ani în controversata problemă a existenţei altor civilizaţii se precipită într-un mod alert şi întrebări noi, ca din negură, se nasc. La aceasta concură câţiva factori majori:
- Remarcabile performanţe tehnologice care grăbesc accesul umanităţii în spaţiul cosmic:
2. Desecretizarea unui număr mare de documente privitoare la fenomenul OZN de către numeroase guverne şi agenţii într-un context în care continuarea secretizarii datelor (eufemistica minţire a publicului) a devenit imposibilă.
3. Conştientizarea infinităţii practice a Universului – Să adăugăm la acestea cercetările de ultimă oră ale microcosmosului, facilitate de tehnici de ultimă generaţie,(cum ar fi – LHC- Marele Accelerator de Hadroni de lângă Geneva).
De pe acest piedestal tehnologic, al umanităţii intrate din plin în mileniul trei, se pune din nou, mai acut, întrebarea:
există alte fiinţe gânditoare în Universul Timpului, pe sutele de miliarde de stele măcar din Galaxia proprie? Dar dincolo de Calea Lactee? Între atâtea miliarde şi miliarde de sisteme solare, să nu fie oare vreun locşor unde să fie iarbă şi izvoare şi fluturi şi râuri şi zăpezi ca la noi? E o întrebare coplărească, dar care copleşeşte mointea. Sau poate o fi vreun loc unde să aflăm adăpost de cumva ceva nebuni sau printr-un fatal accident s-ar porni un război atomic şi o iarnă nucleară? Aceasta ar fi o teribilă problemă. Cum să evacuezi o planetă întreagă? Poate câţiva bogătaşi... Dar unde, Doamne? Căci nicăieri nu vedem un adăpost.