Tentaţia scrisului

Scriitorul Olimpiu Nuşfelean se apleacă, cu dăruire, asupra cercetării esenţelor scrisului. Directorul „Mişcării Literare” propune, prin volumul „Tentaţia scrisului”, apărut la Editura Eikon, întâlnirea cu o serie de eseuri în care prioritate are valoarea actului literar, impostorii fiind aspru criticaţi. De altfel, autorul este de părere că trebuie întotdeauna probată sinceritatea scriitorului, aceasta regăsindu-se cel mai bine în autobiografie (aflarea unor lucruri mai puţin cunoscute despre autor, identificarea surselor unor personaje sau motive, culoarea unei epoci literare).
Olimpiu Nuşfelean nu este de acord cu cei care spun că suportul scriiturii stârneşte tot mai puţin interes, conturând un portret al cărţii: mult mai ecologică decât televizorul, mult mai diversă, mai fascinantă prin frunzărire, lăsându-se pătrunsă nu doar în intimitatea sensurilor, ci şi a materialităţii ei, a carnaţiei ei foşnitoare. Cu siguranţă, fiecare scriitor este în căutarea unui model, iar produsul lui trebuie să fie atât estetic, cât şi etic, bine structurat. Modele şi modelele, curentele literare sunt şi ele avizate de Olimpiu Nuşfelean în această carte. „Literatura se întoarce mereu spre realitatea nudă, esenţială, spre existenţă, spre uman. Miza comercială sau, mai exact, cultul banului din societatea actuală este o maladie (desigur, trecătoare), împotriva căreia literatura învaţă prin diferite modalităţi să acţioneze”, spune Olimpiu Nuşfelean.
Frumos textul dedicat editorilor, cei despre care se scrie mai rar, însă adevăraţii specialişti de carte sunt şi ei, într-adevăr, rari. Un editor bun scoate la lumină, clarifică, ordonează, epuizează, definitivează, reinterpretează, printr-un demers filologic, cartea pentru ca publicul să se bucure de un produs finit ca de o sărbătoare.
Olimpiu Nuşfelean spune că motivaţia scrisului, la noi, nu pare a fi dată nici de beneficii economice, nici de accesul la nemurire, prezenţa scriitorului în actualitate fiind un fenomen social şi marcă a devenirii fiinţei. E greu de scris despre cărţile altora, însă e mai trist pentru cei cărora luminile se sting imediat după ce cartea a fost lansată, scrierea fiind înfrântă de muţenia ei. Despre toate acestea, despre vremea scrisului, estetica şi rolul acestuia aduce date Olimpiu Nuşfelean în această carte. Fiecare pastilă dobândeşte o identitate aparte reunind plăcerea de a o citi, dar şi demersul profesionist al celui care ne-o oferă. Suntem convinşi, la fel ca Olimpiu Nuşfelean, că scriitorii şi cititorii sunt deocamdată prinşi mai mult în cultura cărţii pe hârtie, care fascinează de atâtea veacuri.
Un volum aflat în căutarea adevărului despre literatură, reuşind să stârnească idei care merită citite.