Teodor Baconschi, Adrian Papahagi și Sever Voinescu, oaspețí de seamă ai Năsăudului

 La invitația primarului Dorin Vlașin, în 4 aprilie a.c., ora 18, la Casa de Cultură „Liviu Rebreanu” din Năsăud, soseau la întâlnirea cu năsăudenii, trei personalități marcante din perioada zilelor noastre: Teodor Baconschi, Adrian Papahagi și Sever Voinescu pentru a explica și a înțelege mai bine contextul geo-politic în care trăim, chiar dacă aparținem unui spațiu năsăudean deosebit, cu valori de identificare ce pot fi promovate oricând pe plan național sau european. Activitatea a fost deschisă de directorul Casei de Cultură „Liviu Rebreanu” – Ionuț Nistor și moderată apoi de p.c. pr. Crin Triandafil Theodorescu, bine cunoscut în mediile de comunicare ale Năsăudului de astăzi. Bucuria întâlnirii a fost împărtășită și de numeroși membri ai ASTREI prezenți în sală: noua președintă a Cercului ASTRA oraș - Claudia Talpoș, familia Ana și Vișu Vaida, familia Vasile și Ica Tămaș, familia profesorului Ioan Seni, toți preoții bisericilor din oraș în fruntea cărora se aflau binecunoscuții protopopi – Ioan Dâmbu și Ovidiu Sermeșan ș.m.a.

Pe rând, cei trei s-au adresat publicului, fiind dispuși să răspundă și la întrebările din sală.

Teodor Baconschi - antropolog religios, autor de cărți și eseuri, diplomat, ambasador la Vatican.., teolog și politician român, secretar de stat, fost ministru de externe în Guvernul Emil Boc… A publicat în revistele Sfera Politicii, Transilvania, Revista 22, Dilema, Ziarul Financiar, Secolul 20, Cuvântul, Renașterea, Vatra etc, a colaborat la BBC și Europa Liberă. Este inspirat mai cu seamă de afinitatea spirituală dintre stoicism și creștinism, apreciindu-i pe oamenii frumoși care au cunoscut înfrângerea, suferința, lupta cu greutățile, dar nu s-au lăsat învinși. E greu să‑ți iubești dușmanul, dacă nu uiți răul ce ți l‑a făcut. Dar a uita răul e o virtute, ajutând la reala împăcare cu acela care ți‑a lezat demnitatea sau libertatea. Așa cum uităm că am făcut cuiva un bine, tot așa trebuie să uităm și că altul ne‑a pricinuit un rău, o pagubă, prin calomnie, nedreptate ori ură gratuită. Astăzi trecem adesea prin astfel de încercări și este mult mai important să supraviețuiești mimând indiferența, decât să sfârșești lamentabil, încercând să faci pe eroul. Sigur vom trăi și clipe mult mai bune în spațiul nostru românesc…

Adrian Papahagi este doctor în studii medievale al Universității Sorbona (Paris IV), profesor la Facultatea de Litere a UBB din Cluj și director al Centrului de Istoria Cărții. A predat la Sorbona și la Paris, a efectuat stagii doctorale și postdoctorale la Oxford și Londra, a fost bursier al guvernului francez. A vorbit ieri seară la Năsăud despre îmbinarea patriotismului cu europenismul, pornind de la cazul lui Coșbuc, “suflet în sufletul neamului său”, și totodată rafinat traducător și comentator al Divinei Comedii dantești. Îi place Năsăudul și oamenii care cultivă un conservatorism senin, necrispat și în care tradiția națiunii se împletește cu ceea ce are mai bun spiritul european.

Sever Voinescu este un diplomat și politician român, deputat de Prahova, licențiat în drept, avocat definitiv la Baroul București. Îl preocupă figura eroului român Avram Iancu pentru că acesta a fost un naționalist  justițiar al secolului al XIX-lea. Comuniștii l-au folosit în xenophobia de ieri, iar cei de azi îl folosesc împotriva europenismului. Avram Iancu a fost un naționalist justițiar cînd era bine să fii naționalist. Totul este eroic și măreț în biografia lui politică – azi, eroismul e derizoriu și e greu să scri corect despre Avram Iancu. Dar posteritatea lui este impresionantă, prin gloria și decăderea lui, prin micile lui victorii… Dintr-un mic zeu pe pământ pentru comunitatea lui, a sfârșit mizerabil, abandonat, dar la trei zile după ce a murit, aceiași oameni au venit la mormântul lui cu miile. După revoluție (1848-9) singur s-a izolat, scârbit de sentimental zădărniciei, de vicleșugurile politice, vrând să nu mai vadă pe nimeni, iar pe de altă parte nici cei pentru care a luptat (moții lui) nu s-au mai învrednicit să-l vegheze, deși azi, în fiecare 10 septembrie, tot ei se adună cu zecile la Țebea pentru a-l omagia. Poate vor să răscumpere vina strămoșilor care l-au lăsat să moară în mizerie, tocmai pe el, cel care le oferise un moment de demnitate (la 1848), după secole de umilință. El și Ștefan cel Mare au intrat deja în legendele românilor din care nu-i mai poate scoate nimeni niciodată. Anul 2024 este Anul Avram Iancu pentru că se împlinesc 200 de ani de la nașterea sa, iar noi, oamenii simpli, inclusiv năsăudenii simțim nevoia de a-i cinsti memoria, de a-i repara bustul, dacă am decis în anul 2007 să-l onorăm cu acest bust, și, mai mult, am dat numele său unei străzi – Avram Iancu. Afinitățile eroului Avram Iancu în relațiile cu năsăudenii datează din timpul revoluției de la 1848, când grănicerii năsăudeni, aflați în serviciile Curții de la Viena ar fi putut contribui sângeros la înfrângerea revoluției românilor, căci erau sub ordinul habsburgilor, dar n-au făcut-o, pentru că nu-l puteau suporta pe „Bunul” Împărat al Vienei, care, încolțit de nobilimea maghiară, i-a trădat și a acceptat ultimul punct din Programul revoluției ungare conduse de Lajos Kossut: alipirea Transilvaniei la Ungaria, fără acceptul marii majorități a populației românești. Justițiarul Avram Iancu a apreciat poziția năsăudenilor și n-a lipsit mult ca legiunile sale din zona Ciucea să se afilieze cu trupele grănicerilor năsăudeni care acționau în zona Chioarului. Mai mult, grănicerii năsăudeni n-au avut nici măcar o încăierare cu trupele române ale legiunii a XII-a din zona Mureș - Reghin, conduse de C-tin Roman Vivu, dimpotrivă, o retragere comună în Bucovina, din fața trupelor lui Iosif Bem era previzibilă, dar a reușit doar parțial. Apoi, sorții de izbândă au fost tot mai vitregi atât pentru grănicerii năsăudeni, cât și pentru revoluționarii români, inclusiv cei conduși de C-tin Roman Vivu, care, împreună cu suprefectul său - Ștefan Moldovan, au fost asasinați lângă Sângeorgiu de Mureș, din ordinul autorităților maghiare. Era tot mai greu pentru Avram Iancu să accepte atâtea crime antiromânești, chiar dacă atitudinea grănicerilor năsăudeni i-a fost favorabilă. Peste timp învățăm împreună cât de utilă și necesară este unitatea românilor în clipele cele mai dificile, iar „cine nu-și cunoaște istoria riscă s-o repete”…