Teodor Tanco la „Colocviile de la Beclean”

Nu-mi amintesc acum când şi în ce împrejurări l-am cunoscut pe scriitorul Teodor Tanco. În nici un caz mai repede de începutul anilor 70 ai veacului trecut. Ştiu însă precis că, atunci când ne-am întâlnit prima oară, am avut senzaţia că-l ştiu dintotdeauna. Eram convins că-l mai văzusem, că-l mai întâlnisem, fie şi în treacăt, undeva. Cel mai probabil, dacă stau acum şi mă gândesc, l-aş fi putut întâlni la Turda, pe vremea când domnia sa era directorul Teatrului de Stat din localitate. Poate fi şi aşa. Dar, în orice caz, după ce ne-am cunoscut mai bine, ocaziile de-a ne întâlni (la Bistriţa, Năsăud, Sângeorz-Băi, Cluj etc.) au sporit şi noi am rămas în relaţii foarte bune până în ziua de azi.
Odată l-am invitat la „Colocviile de la Beclean”. Şi a venit. La ediţia din 2004, care avea ca temă „Memorialistica între realitate şi ficţiune”.
În intervenţia sa, Teodor Tanco spunea, printre altele: „Memorialistica, oscilând între ficţiune şi realitate, respectiv scrierile de acest fel, treptat se alătură fie literaturii, fie altor discipline, ca istoria, geografia sau ramuri ale ştiinţelor. Dar greu, foarte greu de decis cui aparţin unele scrieri, unele cărţi sau unele manuscrise de acest fel. Cu alte cuvinte, greu de stabilit câtă realitate şi câtă ficţiune se află în aceste scrieri.”
A fost suficientă respectiva afirmaţie pentru a declanşa o adevărată avalanşă de opinii pe această temă: Adrian Dinu Rachieru, Andrei Moldovan, Alexandru Uiuiu, Ioan Pintea, Virgil Raţiu, Magdalena Vaida, Ion Filipciuc, Elena Conţescu (Chişinău), Radu Mareş, Zorin Diaconescu, Ion Poenaru, Ştefan Mihuţ, Vasile Muste, Florentina Toniţă, Alexandru Jurcan, Echim Vancea, Ion Radu Zăgreanu şi semnatarul acestor rânduri. A fost una dintre cele mai discutate, şi disputate, ediţii ale „Colocviilor”, o dezbatere care a durat vreo patru ore, dacă bine-mi mai amintesc. Cu toate acestea, pe de parte de a epuiza împricinata temă. O temă incitantă şi de stringentă actualitate, la vremea respectivă.
Despre Teodor Tanco, un autor care, de-a lungul celor 65 de ani de activitate literară (şi 90 de ani de viaţă), a semnat peste 45 de volume, s-ar putea scrie/spune foarte multe lucruri. De bine, fireşte. Eu, însă, aş mai face o singură observaţie: Omul Teodor Tanco este un om generos. Solidar cu colegii de breaslă, fie ei mai tineri sau mai bătrâni. Şi săritor la nevoie. O spun din proprie experienţă. Şi-i mulţumesc şi cu acest prilej pentru gestul său de a-mi fi alături atunci când treceam printr-o situaţie mai delicată.
Parafrazându-l acum pe Coşbuc, aş mai adăuga, în încheierea acestor rânduri, doar atât: Iar noi să mai jucăm un pic şi la Centenar. Centenarul vieţii scriitorului Teodor Tanco.