Ca să nu muriţi doar fuduli - RECITIŢI!, analişti de trei lulele:

TOT EI, PROSTOVANILOR !

Poate că, dacă ar mai fi un interval mai acătării între mîine şi poimîine, acest subiect îl mai lăsam la dospit. Dar pentru că în Moldova de peste Prut au început dezbaterile vizavi de repetarea alegerilor legislative şi indirect a celor prezidenţiale, iar ai noştrii ca brazii, tac, cum ar zice fraţii noştrii, precum porcul în „păpşoi”, haideţi să zicem cîteva vorbe, noi. Cei care nu ne-am băgat în tărîţele anterioare privitoare la furturi de voturi, demonstraţii, incendii, distrugeri şi nici nu am comentat suspectul „dolce farniente” al UE vizavi de „vizavarza” credibilităţii opoziţii „democratice” moldave antivoroniene.

Şi ca să nu ne atragem antipatii, evident din partea cîrtitorilor, chiar mai devreme decît este necesar, o să-i dăm cuvîntul lui Joseph E. Stiglitz, american de obîrşie şi laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001. Care în a sa lucrare „Mecanismele Globalizării” capitolul 8, intitulat „Povara datoriilor” dixit: „În august 2002 am vizitat Moldova, o ţară mică, predominant agrară, fără ieşire la mare, cu 4,5 milioane de locuitori, situată între România şi Ucraina. Aceasta fusese una dintre cele mai bogate republici ale Uniunii Sovietice, însă din 1991, de la începutul tranziţiei sale de la comunism, PIB-ul său a scăzut cu aproximativ 70 de procente. Deşi situaţia de aici devenise dezastruoasă încă de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, cînd rubla s-a devalorizat în 1998, ajungînd la un sfert din valoarea sa dinaintea crizei, lucrurile au continuat să se înrăutăţească. Moneda naţională a Moldovei s-a devalorizat la rîndul său, iar costul achtării datoriilor sale externe a crescut foarte mult - atingînd 75% din bugetul guvernului. Astfel, fondurile destinate serviciilor sociale şi infrastructurii s-au diminuat. Am văzut drumuri în stare proastă şi sate cu un aspect deplorabil. Chiar şi în capitala Chişinău, străzile erau pline de gropi, iar în absenţa banilor necesari iluminatului stradal, oraşul era cufundat în întregime în întuneric pe durata nopţii. Ceea ce am văzut m-a întristat profund ...”

Aşadar un tablou cu o „vechime” de 8 ani. Din care, jumătatea în care nu s-a mai auzit de ne plata salariilor şi a pensiilor a aparţinut administrării neo comuniste. Care nu ştim cît o fi fost de brează. În schimb categoric ignorată şi totalmente ne băgată în seamă, ca sprijin economic, de patria „mumă”. Că despre madama Europă ce să mai vorbim. În consecinţă, orice minte, cît de slabă, ce învăţăminte poate să tragă? Decît aceea că viaţa însăşi obligă ca, din două rele să-l alegi pe cel mai mic, tocmai pentru simplul fapt că, nimeni, dar absolut nimeni, nu poate trăi două vieţi.

Place sau nu place cuiva, pendulul voronian a ticăit a ordine şi linişte. Iar „furtuna” de gen culoare de portocală a fost doar una într-un pahar de apă. Şi care precum surata iraniană demonstrează o dată în plus că „demoazela” conştiinţă, după meandrele ce le face, tot prin banalul stomac trece. Ca urmare cum veţi perora domnilor neghiobi la constatarea faptului că, ediţia revăzută şi adăugită a repetării alegerilor din Republica Moldova o să-i consacre în prim plan tot pe membrii şi simpatizanţii PCRM? Fie şi cu un procentaj mai mic. Probabil că şi de această dată tot serviciile româneşti vor fi de vină. Că nu s-au „amestecat”.

Problema care se pune însă, e din păcate alta. În vreme ce la ei chestiunea e disputată acum asupra statalităţii ori ne statalităţii, la noi, chiar după fulminante împrumuturi, se discută despre posibilitatea ne plăţii lefurilor în anumite sectoare. Aşa că, vorba ceea, batista pe ţambal! Iar aceasta cu atît mai mult cu cît sunt de hrănit de cinci ori mai multe guri, păcălite cu bunăstarea pe datorie. Nu trebuie să vă mănînce grija de banii prohodului pe la vecini. Că dacă nu daţi de urgenţă drumul la investiţii în sectoarele cu impact asupra producţiilor pe orizontală se dereglează în aşa măsură şandramaua încît dricul o să devină limuzină. Tocmai pentru că, una-i forma şi cu totul altceva fondul. Iar criza-i criză şi nu se schimbă, doar prin deget arătător şi limbă ...

PS: Am scris cele de mai sus în ediţia din 07.07.09. Partidul Comunist din Republica Moldova a luat, şi la „repetir”, din nou potul, cu mai bine de 47 puncte procentuale. Va face Guvernul. Fără coaliţii, bune doar de ... eschibiţii. Ca atare, domnilor „naţionali” înainte de suna din surle - „aşteptaţi provincia”. Ca să nu rămîneţi mereu de ... cacao! Şi încă ceva, copii ai durerii: în ajutorul celor de peste Prut au marşat: R. P. Chineză - 1 miliard euro, F. Rusă - 500 milioane, zgîrciob UE - 50 miloane. Restul e, gargară, iar brînza, pe bani.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5