Tradiţii româneşti de Paşte

“Închistrirea” Ouălor

În România, tradiţiile sunt la ele acasă. Trăim prin tradiţii, ele ne definesc şi ne fac să nu uităm cine suntem şi de unde venim. Şi, cum suntem foarte aproape de Sfintele Sărbători de Paşte, vă propun să facem o scurtă incursiune în lumea tradiţiilor de Paşte româneşti. Astăzi: decorarea ouălor.

Deşi pare uşor de realizat, pentru încondeierea unui ou e nevoie de multă pricepere şi mai ales, răbdare: “uneori ne sunt de ajuns câteva ore să încondeiem un ou, alteori, câteva zile. Depinde dacă alegem un ou de găină, de gâscă sau de struţ, dacă folosim ceară sau vopsea”, spunea una dintre participantele la Concursul de Încondeiat Ouă, din Ciocăneşti, Suceava. Pentru că despre ceea ce înseamnă Paştele în Bucovina, am ales să vorbesc. Ciocăneştiul este o localitate aparent liniştită, aflată la câţiva km de Vatra Dornei. Trenurile nu ajung până acolo, dar microbuzele circulă frecvent aşa că oricine are nevoie de câteva zile de linişte poate ajunge cu uşurinţa în localitate. Arhitectura clădirilor, gardurile şi chiar trotuarele, toate respectă cu stricteţe acelaşi model, specific Bucovinei, cu motive geometrizate ordonate, motive florale, pui, cingători etc.

Între 26 şi 28 martie a avut loc, la Ciocăneşti, Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, festival aflat deja la ediţia a şaptea. Dacă până acum evenimentul se ţinea doar în comuna mai sus amintită, anul acesta sătenii şi-au prezentat exponatele şi îndemânările în multe localităţi din judeţ (Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Putna, Poiana Stampei, Coşna, Fundu Moldovei ş.a.), ceea ce a determinat prezenţa unui număr mai scăzut de participanţi la evenimentul din Ciocăneşti. Cu toate acestea, mass media s-au făcut simţite, mai ales că la deschiderea Festivalului a participat şi Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, alături de oficialităţile locale.

Revenind la tradiţia ouălor “închistrite” de pe plaiuri bucovinene, am reuşit să aflu câteva dintre motivele des utilizate pe coaja de ou: crucea, cârligul ciobanului, spicul de grâu, pasca, calea rătăcită, coarnele berbecului, bradul, roata carului etc. La expoziţia de ouă încondeiate am luat cunoştinţă cu câteva tehnici noi de încondeiere, cum ar fi goblenul cusut şi lipit pe ou sau oul de lemn, îmbrăcat în ceară caldă şi apoi aplicate margeluţe pe toata suprafaţa acestuia, respectând totuşi motivele tradiţionale, “În sat avem chiar şi o şcoală de învăţat arta încondeierii ouălor. Femeile mai în vârstă le învaţă pe cele tinere, care vor să înveţe. Şi, în fiecare an mergem la Festival să arătam şi celorlalţi ce am reuşit să facem. Este nevoie de multă răbdare în munca asta, ne-am apucat de încondeiat ouă din noiembrie; dar ne place. Copiilor le place. Şi ce poate fi mai mulţumitor decât să vedem cum tradiţia ne este dusă mai departe?”.

Cât despre culorile care apar pe ouă, roşul aduce aminte de foc, de soare, de bucuria de a trăi, de dragoste, galbenul, de lumină, de tinereţe, ospitalitate sau belşug iar negrul, de eternitate şi statornicie. Desenele sunt trasate pe ou cu ceară de albine topită, prin scufundarea în băi de culoare a uneltei de pictat, numită “chisită”, un beţisor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă, din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Împărţirea câmpurilor ornamentale se face de-a lungul şi de-a latul oului, ajungându-se la două, patru, şase, opt sau mai multe suprafeţe, cu ajutorul liniilor. Motivele şi liniile trasate cu ceara incalzită acoperă unele părţi din suprafaţa albă a oului. Urmează scufundarea acestuia într-o baie de culoare galbenă, se scoate şi se usucă, după care se vor desena şi alte motive de culoare galbenă; acelaşi lucru se realizează şi cu celelalte culori. La sfaşit, oul se usucă prin încălzire uşoară şi se sterg liniile de ceară.

Înaintea deschiderii Festivalului, în faţa Casa de Cultură “Florin Gheucă”, a fost adus “Oul uriaş”, unul dintre simbolurile Ciocăneştiului. Pe jumătate din suprafaţa oului era pictat chipul lui Ştefan cel mare şi Sfânt, locul unde se află înmormântat şi muntele de unde s-a tras săgeata pentru a marca locul zidirii mănăstirii. Pe cealaltă jumătate sunt pictate motive tradiţionale. “Oul uriaş” a fost precedat de încă trei, puţin mai mici, două negre şi unul alb, pe ele regăsindu-se doar motive tradiţionale.

La finalul fiecărui Festival al Ouălor Încondeiate se aducea câte un ou special, denumit generic, “Oul dintr-o mie de ouă”, umplutura acestuia fiind din brânză, urdă, ceapă şi paté vegetal, ţinându-se cont că era săptămâna albă. Anul acesta însă, evenimentul desfăşurându-se în Postul Paştelui, a fost creat “Oul de post”, cu o compoziţie din grâu fiert, ouăle fiind “închistrite” cu cacao şi bomboane colorate, pentru a semăna cu cele tradiţionale.

Cu toate că festivalul a luat sfârşit, zilele dedicate Sărbătorilor Pascale continuă până în data de 6 aprilie. Vizita mea în Ciocaneşti a ajuns la final. În drum spre casă mi-a revenit în minte “vorba” celor de la Şcoala din sat: “Când un ou e terminat, spunem că s-a mai scris o poveste”…

Carmen Câmpean

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5