Triste. Versuri scrise de Gavrilă Filimon din Găureni (Aluniș)

La Serbarea Fiadului, am cunoscut un domn pe nume GAVRILĂ FILIMON, coborâtor din satul Găureni-Aluniș, cu amintiri plăcute din această zonă a Telciului, unde a studiat doi ani, având colegă de bancă pe  scriitoarea Rodica Fercana.      

Redă amintiri din anii petrecuți la școala unde și Coșbuc a studiat și pomenește de profesorul Târnoveanu, care i-a insuflat dorința de literatură, de carte, așa cum vorbește și despre dăscălița sa din Găureni, soția profesorului de la Telciu, Luci Vălean Târnoveanu (fiica preotului din Lușca, care a stat după gratii două decenii pe motivul că s-a împrietenit cu ofițerul Bodiu, de pe Valea Ilvelor).

A studiat și la școala din Zagra, unde a învățat și acad. Nicolae Drăganu, vorbind despre prof. Mureșan Dumitru, un alt dascăl de la care a învățat scrierea și vorbirea corectă.

Folosește cuvinte de stimă și prețuire față de satul natal. Amintește despre preotul Contra și cele două fete: Livia și Pia, despre dascălii locului (printre care și Rem Bujor), despre sătenii ce-și lucrau cu grijă pământul, despre obiceiurile locului, despre clacă, șezătoare și nuntă, unde și el a îmbrăcat costumul de mire,  alături de Marta, venită de pe Valea Izei, având ceterași din Nimigea.

„La biserica din sat,

Acolo ne-am cununat

Și preotul ne-a întrebat –

Din dragoste v-ați luat?

Amândoi  am răspuns – Da!

Nu ne-a silit nimenea!

În genunchi ne-am așezat

Că împreună vom fi

Cât pe lume vom trăi.  

Jurământul l-am ținut

Dar soarta altfel a vrut

A iubit-o Dumnezeu  

Și-a dus-o în raiul său.”

De aici a plecat la studii și la muncă în Țara lui Bogdan, stabilindu-se în Sighet, unde a pregătit mai mulți copii spre îndrăgirea matematicii, materie ce i-a intrat în inimă.

În acest mediu cultural mai special, mi-a oferit cartea de față, scrisă și legată ca o bijuterie, o carte mai specială, ce conține versuri de consolare, de atenuare a durerii pricinuită de plecarea soției Marta. O carte album, cu tablourile cusute cuprinzând scene biblice, flori, peisaje, scene din satul natal și poezii cu mesaje emoționante de comemorare, scrise cu lacrimi și cuvinte simple rânduite în versuri. Și-a amintit de frunzele căzute cu o zi înaintea plecării, când amândoi stăteau pe banca de sub salcia pletoasă, de ei plantată, în fața blocului.

O lumânare aprinsă, o rugăciune, o lacrimă, o frunză din copacul lor sau un vers sunt singurele daruri ce i le mai poate oferi. Simte consolarea privind o fotografie, o poezie, un tablou cusut în chelim, ce împodobesc casa sa și a fiicei Gabriela, profesor de geografie la Bogdan Vodă, care a întocmit o schiță cu cărările pe care îngerii pot veni cu vești de la tine.

Doamne,

 Dacă în cer cresc flori, Te rog Doamne, culege un buchet și pune-l pe brațele soției mele Marta. Spune-i că o iubesc și că îmi lipsește mult. Și dacă îți va zâmbi, sărut-o pe frunte din partea mea și strânge-o în brațe. Te rog Doamne, ca să-i dai o părticică din Rai!

 Ioan Mititean