Ultimul drum al lui Tany. Condoleanţe colegului nostru Nicu Vrăsmaş

Tany s-a născut în 12 februarie 1949, în casa poliției din Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, unde locuiau părinții, Elena și Petru Ștefănescu, tatăl ei fiind ofițer, comandant, dar ea nu a călcat pământul de acolo și nici pe cel de la Oravița, unde familia s-a mutat foarte repede, dar pentru puțină vreme, ajungând și stabilindu-se în centrul Bucureștiului, pe Calea Dorobanților nr.36-40, apt.30, la primul etaj dinspre Ambasada Iugoslaviei, din elegantul bloc „Zodiac”, construit de Prager, unde încep primele ei amintiri, între care, una importantă, a fost și aceea de a fi martoră la vizita Mareșalului Iosif Broz Tito, care a salutat-o, ea fiind în balcon, cu flori în mână, acolo unde numai copiii aveau voie să stea la astfel de vizite.
„Nu vreau la cămin!”, sunt cuvintele care-i readuc în memorie primele amintiri substanțiale din copilăria lui Tany, care plângea în fiecare luni dimineața, când mama ei o trezea în zori ca să o ducă în centrul de pe strada Doamnei, de unde mai mulți copii erau transportați, cu o dubiță, undeva pe la periferia de atunci, a Cartierului Primăverii, la un cămin săptămânal, amplasat într-o mare proprietate a unui boier, înconjurată de un zid din piatră acoperit cu draniță, care a fost naționalizată.
Lui Tany nu i-a plăcut niciodată căminul, stătea mereu izolată și abia aștepta ieșirile în curte, ocolind piscina și rătăcindu-se în grădina imensă dar neîngrijită, unde culegea floricele de câmp și le aranja cu mare grijă într-un frumos buchet, după care se retrăgea lângă grilajul porții și o aștepta pe mama.
În jurul ei se mai adunau câteva fetițe care o imitau, așteptând și ele să le vină mama, până când, educatoarea le apostrofa și le obliga să se adune alături de ceilalți copii, organizându-le un program comun.
Ajunsă acasă devenea extrem de bucuroasă, se simțea în largul ei, îi plăcea interiorul și mobilierul pe care îl mângâia drăgălaș cu mânuța ei fină și delicată, admira frumoasele tablouri care îmbogățeau pereții unei imense sufragerii, se lăfăia în patul mare cu perne pufoase, din dormitor, realizând că aici este adevăratul cămin al ei, pe care l-a părăsit abia în 2003, odată cu mutarea sa definitivă, împreună cu soțul, în locurile de baștină ale acestuia, dar i-a rămas neștearsă în suflet amintirea acestei case, cu toate că a mai locuit și în altele, avute în copropietate, la Vatra Dornei, Piatra Fântânele, Prundu Bârgăului și Bistrița.
Anii au trecut și a început școala primară pe strada Cihovschi, apoi a absolvit, cu media 8, în 1967, Liceul „Mihai Sadoveanu”, din apropiere, unde marele scriitor a privit-o și pe ea în ochi, în cursul unei vizite, când a vorbit elevilor de pe un fotoliu, adus special în hol, care a rămas acolo multă vreme, devenind piesă de muzeu.
A urmat Universitatea din București, Facultatea de Geologie-Geografie, unde a avut profesor pe Emil Constantinescu, fost președinte al României, absolvindu-o în 1974 cu media 8 și obținând Diploma de licență în geologie.
S-a căsătorit, după absolvire, cu Nicu Vrăsmaș, șeful și colegul ei de breaslă, formând împreună o echipă puternică de cercetători în geologie, desfășurând în fiecare vară, importante campanii de teren în întreaga țară, dar mai ales în Munții Călimani-Gurghiu-Hărghita și Bârgău. Începând de toamna și până primăvara, efectua rapoarte și proiecte de cercetare la sediul din București al întreprinderii, participând la diverse simpozioane științifice, dar și la viața culturală a capitalei.
După pensionarea ei de la firma PROSPECȚIUNI București, în anul 2000, a intrat în noi activități gospodărești, lucrând în grădini și ajutând la construcția unei cabane la Piatra Fântânelelor și a unei case noi la Prundu Bârgăului și apoi a unui apartament la Bistrița, un oraș curat și bogat în activități culturale.
În plan personal viața lui Tany a fost o reușită prin faptul că a trăit într-o bună înțelegere cu soțul ei, cu care a petrecut ani frumoși împreună, singura lor mare supărare fiind faptul că nu au avut copii, cu toate măsurile și încercările lor, dar compensarea acestui necaz s-a produs prin sudarea căsniciei și hotărârea de a construi o casă muzeu la Prundu Bârgăului, Casa Vrăsmaș - Bibliotecă și Muzeu, considerată copilul lor, care să rămână comunității și să le poarte numele în posteritate. ***
În seara zilei de 23 februarie 2017, Sultana Vrăsmaș, născută Ștefănescu, a închis, pentru totdeauna, cei mai frumoși ochi, iar inima sa a încetat să mai bată, luând drumul spre ceruri, înaintea soțului său Nicu Vrăsmaș, alături de care și-a petrecut 42 de ani, cei mai frumoși din întreaga lor viață.
Slujba de înmormăntare va avea loc sâmbătă 25 februarie 2017, la ora 12, la Capela din Bistrița și va fi condusă, pe ultimul său drum la cimitirul din Prundu Bârgăului.
Odată cu plecarea ei, în veșnicie, își ia rămas bun de la toate rudele sale, în viață, în primul rând de la cei doi cumnați, Macedon Vrăsmaș cu fiii Doru, Laura, Nadia, Maria și Dana, cu soții și fiii acestora, Traian Vrăsmaș cu soția Adina și fiii acestora Maxim Lucian și Ana Maria, nepotul Alin al lui Teo, verișoara Elena Herțanu, cu fiica Dana și nepoții, verișoara Ileana Țifu cu fiul Rareș, copiii, verișoara Mărioara Tonea, Ioan Tonea și fiica Alina, nepotul Mihai Vlad, nepoata Maria Măjer cu soțul Adrian și fiul Mihai, vărul Grigoraș Sucilea cu soția Eugenia și fiii și Emilia, verişoara Greabu Elena cu soțul Gicu, cu fiii lor și copiii acestora, verișoara Livia cu soțul Vasile Moișan cu fiicele, soții acestora și nepoții, verișoara Mia, cu soțul Eugen și copiii, verișoara Cuța Vrăsmaș cu fiul Constantin și soția, Silvia Sopco cu soțul, copiii și nepoții, Macedon Buraga cu soția, copiii și nepoții, Eugenia cu fiii și nepoții, Buraga Nelu cu soția, copiii și nepoții, verii de gradul doi din familia Vrăsmaș, împreună cu urmașii lor.
Sultana își ia rămas bun de la toate rudele sale, care mai sunt în viață, în București, Târgu Mureș, Ungaria și Canada, precum și de la toți prietenii și vecinii din Prundu Bârgăului, precum: familiile Mereuță, Beșa, Ciupa, Dodu, Rânziș, Moișan, Lucica Rus, Ionică, Ilie și Nicușor Rus, Mihai Podișor și Nicolae Vrăsmaș, împreună cu urmașii acestora.
Dumnezeu s-o odihnească în pace!