ULTIMUL PESCUIT DE PĂSTRĂV, PE VALEA PIETROASA

La vre-o 5 km de la Podu Secului, pe şoseaua care leagă Drumul Naţional de staţiunea Colibiţa, străbătând localitatea Bistriţa Bârgăului, podul Sălăgeanului parcă te îmbie să vizitezi frumoasa vale a Pietroasei. De altfel după părerea mea bistriţa Bârgăului aşezată de o parte şi de alta a râului Bistriţa este cea mai importantă din punct de vedere turistic din întreaga Vale a Bârgăului.

Încă din veacul trecut, deceniul 3-4, tatăl meu Pavel Costea, comerciant în Prundu Bârgăului, când teritoriul de vânătoare şi pescuit făcea parte din fostele Domenii Regale, era în bune releţii cu personalul de pază şi administratorul acestuia, farmacistul Anton Vlad. Acordând credite de la o lună la alta, beneficia de accesul la pescuitul de păstrăv, de 2-3 ori, în sezonul de vară, legându-se o bună prietenie între noi şi familiile paznicilor de vânătoare Ciobotaru şi Jiga, prietenie care s-a păstrat până astăzi şi între urmaşii lor.

Pe vremea aceea Pietroasa era o aşezare de oameni paşnici, gospodari, crescători de animale, muncitori de pădure şi nu în ultimul rând, agricultori. Casele joase, construite din lemn şi acoperite cu şindrilă, prevăzute cu târnaţ, luceau sub strălucirea soarelui şi vuiau de ciripitul rândunelelor, vrednicele constructoare de cuiburi, iar cri-criul greerilor te făceau să te crezi într-o lume de basm. Aceasta era Pietroasa, fără să uităm de sălbătăciunile ei, care făceau deliciul vânătorilor străini, amatorilor dee trofee, care o vizitau în fiecare an, sub privirea admirativă a locuitorilor. Pădurea, poienile şi tot ce aparţinea celor două văi, de sus şi de jos, te făceau să uiţi degrija de toate zilele. Nu întâmplător unii oameni de bungust şi-au construit aici case de vacanţe şi vile, acţiunea fiind în creştere.

Cu timpul, aici, vrednicii gospodari aleşi ai comunei Bistriţa Bârgăului au schimbat aspectul locului, construind case şi vile arătoase, vrednică de menţionat este construcţia lui Orban Ioniţă, aşezată în plină bătaie a soarelui. Planurile edilitare sunt în curs de desfăşurare, se vorbeşte chiar de asfaltarea unei bune părţi de drum, vechile haturi care separau proprietăţile între ele, sau între ele şi şosea, formate din bolovani aşezaţi fără liant, au dispărut aproape complet.

Şi ca să accentuez spiritul de ajutorare al oamenilor, voi dezvălui şi o întâmplare personală. Cu ocazia unei asemenea escapade la pescuit, am profitat de ocazie ca să vorbesc între patru ochi cu prietenul tatălui meu, Miron Ciobotar. Era sub stăpânirea maghiară, în 13 august 1944, în plină desfăşurare a ofensivei aliaţilor după bătălia Stalingradului, când eliberarea de sub jugul străin nu mai putea fi pusă la îndoială. I-am arătat interlocuitorului situaţia familiei noastre, adică semnele ameninţării stăpânirii străine cu lichidarea noastră, la care Miron Ciobotar s-a oferit să ne ascundă pe perioada schimbării. Din păcate, tatăl meu a bagatelizat cazul neputând să creadă aşa ceva, neştiindu-se vinovat cu nimic faţă de regimul aflat la putere, lucru care s-a dovedit a fi greşit, urmarea materializându-se în noaptea de 10 spre 11 octombrie 1944, când gloanţele nemiloase i-au curmat viaţa, alături de alţi bârgăuani, doar după 58 de zile de la ultimul pescuit de păstrăv la Pietroasa.

Să le fie ţărâna uşoară acestor martiri şi memoria lor binecuvântată. Prin jertfa lor, locuitorii Văii Bârgăului au fost conştientizaţi de existenţa unui şovinism feroce, gata oricând de atac asupra neamului nostru născut şi trăitor pe acest pământ.

Pavel Costea jr.