„Umorul la români” – recenzie

Prin prezenţa volumului „Borgovenisme proaspete”, epigrame scrise de cunoscutul I.A. Borgovan, argumentez faptul că acesta este un nume care s-a impus încă odată în domeniul literar şi artistic, în actualitatea imediată. El vine ca o prezenţă de neignorat şi găseşte răgazul necesar pentru a se opri asupra unor momente din viaţă, având convingerea că ele constituie repere pentru cultura românească. Cu umorul ce îl caracterizează, I.Aurel Borgovan reuşeşte să-şi surprindă şi să îşi bucure cititorii.

Astfel marchează faptul că românilor nu le lipseşte simţul umorului şi într-un fel ne îngăduie să lăsăm grijile cotidiene şi să zâmbim. Epigramistul ne apropie, în paginile sale, de sufletul cu care le-a creionat şi recunoaştem în versurile scrise o aşezare matematică, în ordine alfabetică.

Momentele au impact sigur şi amintesc involuntar de marele nostru Caragiale. Important este faptul că substanţa cuprinsă în versuri, adaptată cu mare uşurinţă în rime, se aplică precum un medicament, ca o necesitate la existenţa noastră, într-o lume zbuciumată. Exerciţiul îşi spune cuvântul în actul spiritual. Înclin să cred că I. Aurel Borgovan se implică cu pasiune în naşterea volumelor de epigrame şi îşi asumă ceva din destinul lor creator.

O face cu inteligenţă, preocupat de a găsi nu doar problematica ci şi formele sub raport artistic.

Are un mod aparte de a privi viaţa şi lumea, de a pune în mişcare mintea cititorului, analizând atitudini şi caractere.

Importanţa lui creşte de la un volum la altul, punând accent pe realitate. Nu uită să schiţeze o întreagă tipologie de personaje, scoţând la iveală defecte evidente cu intenţia de a sublinia, de a corecta şi de a perfecţiona. Procedând astfel, volumele scriitorului I. Aurel Borgovan ating coardele sensibile, având ca ţintă şi finalitate atragerea atenţiei şi se face credibil, amintind totodată că nu suntem nemuritori.

La fiecare vorbă găseşte o variantă sinonimă şi descrie temperamente amestecate. Cu fină ironie ne arată ignoranţi ce se cred deştepţi, hoţi ce se pretind cinstiţi, şmecheri ce par că au găsit drumul alunecos pe care se pot strecura, agramaţi ce se pretind culţi, iubitori de băutură care beau de necaz. Am găsit de cuviinţă, pentru a nu părea cicălitoare, să vă citez o epigramă de la litera „T”.

„Treaz”

Soaţa-mi spune cu necaz

Să nu beau aşa… mereu,

Că mă suferă, doar treaz

Când sunt treaz, n-o sufăr eu.

Scriitorilor din zilele noastre:

„S”

Sponsorizare

Mă tot sfătuieşte lumea

Un roman să editez

- Fraţilor, ştiţi care-i culmea?

- N-am bani să-l sponsorizez!